Poem criminal
toate amprentele lasă dureri, dar
până și luminolul
e inutil
nimeni nu poate detecta ravagiile
victimele colaterale zac îngropate adânc,
le știi doar tu și le enumeri în secundele
prea întunecate
inteligența nu ajută pe nimeni
logica la fel
nici măcar nu a fost nevoie de mănuși
un punct și o scrumieră
îți tulbură încă retina.
Poem acvatic
În timp ce trupul meu bate în roșu
tu sapi într-o luntre, mustind de ape
îndărătnice
peste noi
trec hoarde de păsări
spre țările calde
țipetele lor se aud precum ghearele
care despică aerul
fragil.
Își dădea cu ruj
Astăzi o femeie cu părul blond își
dădea cu ruj
semăna cu Glenn Close
chipul ei era atât de ascuțit, încât
fără să vreau
m-am gândit cu poftă
la dezgustătorul creier pane vândut
la magazinul de la colțul străzii,
atracția fatală se manifestă și-așa.
Hotel Cișmigiu
Am fost cu-n bărbat în hotel Cișmigiu,
Eram îmbrăcată într-o rochie caldă, de vară,
Verdele se ascundea între sânii mei, precum șerpii la umbră
Totuși, prea mult decolteu,
Mă pregătisem intens pentru o întâlnire la care
Nu voiam să mă duc
Inventasem necazuri
Toți oamenii fac așa,
Se ascund într-un cub
Irina, ce-ai vrea, poate un ceas cu cuc? O amintire
Dintr-o cameră mică,
Iată omul ăsta se uită la tine
Te vrea,
Obsesia lui te privește în timp ce tu plângi agățată de masă
Îi spui lucruri care nu îl interesează,
ai vrea să pleci
Nu știi unde. Dar, mai bine, da.
În sistemul solar
Orașul este un monstru adormit
Într-o cușcă de metal
Undeva, în adânc palpită somnul a mii de vieți
Pe aici respiră și sufletul tău
Ursuleț de pluș pierdut
Într-o altă dimineață dintre multe dimineți
Mergi pe stradă și încerci să ghicești
trecătorii cei vii de cei zombi
excesul de yin ondulează creierele
în formă de inimi
prea multe reclame venite de pe Titan
copywriteri uranieni îți dau coca-cola și pepsi
doar ție sau unui alt avatar
îi refuzi
proiecții luminoase
te împing
spre oglinzi, spre aiurea,
spre schelete și oase.
Tristețea din spatele zâmbetului
Iubire, iubire, iubire
Rândunici care-și fac cuibul sub streașină,
apoi peretele rămâne gol, lipsit de sens
tristețea din spatele zâmbetului
fotografii, pagini îngălbenite, indiferența
rece ca o pecingine, alimentată de timpul ce
până la urmă iartă, iartă, iartă
oameni ce mor, buruieni ce le macină mormântul
punând peste cadavrele lor flori
până la urmă
până la urmă rămâne un soare
hipnotic
poartă în el rădăcinile tuturor lucrurilor
ne amestecăm cu el în fiecare zi,
în noi vuiește apa vie
ne ostoim setea mușcând din suferința felului de a fi
o grămadă de stele și-au pus amprenta peste lumea asta
pășești orb peste un cimitir de aripi la fel cum altădată
zeii fremătători ningeau peste iubitele lor fertile
în ploile de aur.
Stația de tramvai
În stația de tramvai era în fiecare zi
un bărbat blond care mă privea
în timp ce cumpăram struguri și covrigi cu susan
prima oara s-a uitat lung din ușa magazinului
apoi, zilnic la aceeași oră, îmi livra jumătăți de priviri
desenat pe peretele de lângă vitrina plină
de pantofi multicolori
lungul trotuar devenea brusc un fel de podium
îmi fluturam grăbită rochia defilând fugar
alături de alte manechine de succes
înspre ziua noastră plină de glorie.
Roșu
Discuția despre noi doi a încetat
Discuția despre mine și el a încetat
De acum va trebui să trăiesc cu mine toată viața
Să-mi imaginez că sunt fluture
sau că sunt pe malul mării sau, de ce nu,
să văd Pământul de la depărtare
să mă cufund în somn ca într-un ocean ai cărui curenți tulburi
mă poartă spre adânc
spre mine
spre cea din a cărei sânge te-ai înfruptat cândva
în inocența roșie a depărtărilor nu contează cine suntem
roșul înseamnă acum distanță
luminile s-au inversat.
M-am gândit mult în ultimul timp la mine
Aș putea să-mi trimit scrisori de dragoste.
În corpul meu se află începutul și sfârșitul
tot aici își află casa o anume inconștiență și durere de care încerc să mă desprind
dar nu mințindu-mă
doar descoperind cu uimire lumea, tu ca fiind tu, de exemplu
nefericirea ca fiind nefericire și nu o umbră lăptoasă aruncată asupra mea din neant
sexul ca fiind sex, fulminant, scânteietor,
o cupă cu vin în amurg ca fiind vinul și nu amintirea cuiva.