In memoriam Traian Abruda
păi
cum
de ce
prea devreme
avea planuri
scria desena visa
avea uneori mustățile răsucite în sus
și un tic
de a trage cu ochiul
cuiva nevăzut
se moare dintr-o dată
cu tot greul viului pe cap
și cel căruia i se întâmplă
poate răsuflă ușurat
sau trage o înjurătură
că nu i-a ieșit
așa cum își închipuia
că
acolo
nu e
nici regele lear
nici furtuni
din care să se nască un înger protector
se pleacă
de la masa din familie
de la masa de scris
din fața șevaletului
dintre prieteni
ca și cum
cel în cauză
și-a amintit că poate zbura
poate convins că zborul are cea mai bună memorie a trupului
și el
în cea mai bună formă
se va reîntoarce
dăruind
familiei
prietenilor
o foarte bună poveste despre singurătate
însă
până atunci
locul gol
se umple cu uimiri
cu întrebări fără sens
cu tâmpe
grimase