Mi s-a părut întotdeauna că Alexandru Ruja e un fenomen, este ultimul editor de seamă din cultura română, după ce Vatamaniuc, după ce Gheran audispărut. Nimeni nu s-a mai încumetat să facă ediţii. E greu, foarte greu, trebuie să stai, să rămâi în cultură multă vreme. Şi-atunci, Alexandru Ruja împlineşte treaba asta, cu o energie şi o bucurie aparte. Pe lângă articolele din revistele literare, din „Orizont” , face Ediţii, e singurul care a scos ediţia Aron Cotruş. De la el începe redescoperirea lui Aron Cotruş în cultura română.
Al doilea fenomen Alexandru Ruja este editarea lui Ioan Alexandru. Demers foarte dificil de împlinit, fiindcă scriitorul a semnat, întâi, Ion, apoi Ioan, a scris o poezie de un existenţialism tulburător, trecând, ulterior, la o poezie, zicem noi, de propagandă creştină. O poezie a unui creştin, de la Imnele Maramureşului, la Imnele Putnei ş.a.m.d. Alexandru Ruja i-a descoperit urmaşii, a obţinut acceptul de tipărire. Greu de obţinut, de descoperit, zic eu, urmaşii. A treia ediţie, deosebit de importantă, este a lui Ştefan Augustin Doinaş. Era şi este un poet foarte cunoscut, un autor care a trăit şi sub semnul poeziei, şi sub semnul exegezei poeziei. Volumele lui de teorie, de istorie literară sunt cu totul neobişnuite. Cineva a scris o carte despre Doinaş, cu accente asupra posturii de turnător, de om al securităţii. Treabă infamă, pe care Alexandru Ruja a privit-o cu înţelepciune, în ediţia sa. Doinaş trebuie recitit în paginile acestei ediţii.
Cea mai importantă carte a lui Alexandru Ruja a apărut în două ediţii, ample, masive, este „Istoria literaturii române contemporane din Vest”. Recuperează foarte multe nume, despre care nu s-a mai vorbit. Unii – şi trebuie să spun că şi eu în cărţile mele m-am ocupat mai puţin – care au trăit aici, au scris în vestul României, în Timişoara, Reşiţa, Arad. El îi recuperează, citează şi, lucrul cel mai important, publică pozele scriitorilor şi ale revistelor. Alexandru Ruja redescoperă literaturile din Vestul ţării, literaturi care, de prea multe ori, au fost subevaluate.
Foarte important mi s-a părut Jurnalul lui, din care a publicat numai fragmente, din perioada 1970-2000. Fragmente în care ne regăsim aici, în literatura română, regăsim personalităţile literaturii noastre. Alexandru Ruja scrie ca nimeni altul despre profesorii săi, precum Victor Iancu, se ocupă de lucrările sale. Scrie, de asemenea, despre Eugen Tudoran şi alţi dascăli, despre Vasile Creţu, despre colegi de la Facultatea de Litere. Sper că va apărea în curând Jurnalul său.
Alexandru Ruja, la optzeci de ani, mi se pare una din personalităţile fundamentale ale culturii române de azi!
(A consemnat Dumitru Oprişor)