Month: August 2024

Home 2024 August
Între amintiri şi exegeze (26)
Post

Între amintiri şi exegeze (26)

Aş începe de la Puslojić, care a fost unul dintre marii prieteni ai literaturii române. A tradus enorm, pe Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu, Petre Stoica, Grigore Hagiu…  Înainte de toate, a fost atât de apropiat de Nichita Stănescu, dovadă că a reuşit să-l traducă de mai multe ori, în aşa fel, încât Nichita Stănescu a...

Holograme și pretexte
Post

Holograme și pretexte

De o bună bucată de vreme, din pricini, inițial, familiale, devenite, treptat, și rațiuni (inter)culturale, Veronica Balaj face, măcar o dată pe an, naveta între Timișoara și capitala Otawa. Aici, cu o indeniabilă vocație a comunicării, a prieteniei, și a valorizării relațiilor interpersonale, scriitoarea a ajuns nu doar o persoană foarte cunoscută (reușind chiar să...

Un poet al profunzimilor culturale
Post

Un poet al profunzimilor culturale

Trecut prin prestigioasa școală de Filologie de la Universitatea din Timișoara, Constantin Voinescu are bine consolidate și clar evidențiate reperele culturale, între care se mișcă dezinvolt în relație cu spațiul culturii majore. Poezia sa vine pe această filieră care îmbină resursele culturale cu frumusețea expresiei izvorâtă dintr-o adâncă trăire afectivă în plan existențial. Mărci identitare...

Exercițiu de bucurie
Post

Exercițiu de bucurie

Poezia Danielei Văleanu este una solară, plină de lumină și căldură, estivală chiar și atunci când evocă anotimpuri mai sumbre și mai friguroase. În toate cele nouă volume de versuri publicate până acum, începând cu anul 1999, autoarea a căutat – și a găsit – un echilibru între forma lirică, foarte concentrată, esențializată, și trăirea,...

Alain Delon și limba română
Post

Alain Delon și limba română

Marele star  răzvrătit al cinema-ului mondial, Alain Delon, a plecat. Pe acel drum care nu-ți permite nici măcar ceva ocheade de Gavroche, peste umăr: „Am făcut doar ce mi-a plăcut”. A fost Făt Frumos al copilăriei mele și, de aceea, nu-s pemise cârcoteli și bârfe , întruse în anii tinereții mele,  nimic din ce blurează...

Ion Șerban Drincea: Mișcarea sensului
Post

Ion Șerban Drincea: Mișcarea sensului

MERSUL BIPED Pe umbra urmelor aștern timpul de la dreapta la stânga până când se tulbură apele în izvoarele măsurate dintre secole merg cu cerul în spate  să dovedesc lumii că are ziduri de gânduri căzute în rugă adunate la închietura crucilor cioplite în fața ochilor aplecați spre vârful picioarelor putrezite în sandalele chemărilor spre lumina...

Dani Blănariu: Fără ca măcar să-ți dai seama
Post

Dani Blănariu: Fără ca măcar să-ți dai seama

Nietzsche și eterna reîntoarcere viața e ca o spirală a evenimentelor stimulii se ascund tăcuți în inconștient până când mediul stârnește acest corp incapabil să uite. te vei trezi dansând în fiecare dimineață, același dans, însă alt ritm. o să asculți mereu același riff de chitară, fără ca măcar să-ți dai seama o să te...

Dana Ștefan: Nici măcar rugăciuni
Post

Dana Ștefan: Nici măcar rugăciuni

În casa în care am crescut nu erau cărți doar viniluri cu Dolănescu, Ileana Ciuculete, Irina Loghin și casete cu Michael, Azur, Albatros, Amza Pelea, Vacanța Mare Am învățat literele și apoi să citesc pe o sticlă de vodcă rusească ce stătea în permanență pe masa din bucătărie Mama a fost surprinsă când s-a trezit...

De la Bărăteaz în Montparnasse
Post

De la Bărăteaz în Montparnasse

DORU ARĂZAN Prieten vechi de peste 40 de ani! Nonconformist! Retractil. Singuratic. El și crezul lui de a dăltui în piatră și lemn scara devenii lui ca artist. Ademenea lui Brâncuși. Omul în sanctuarul lui de creație. Înconjurat de piatră și lemn. În fiecare trunchi de copac vede un posibil act de creație. A urcat...

Alexandra Crețu: Ca o incantație…
Post

Alexandra Crețu: Ca o incantație…

*** Dezbracă-mă Jupuind fiecare strat de egoism amestecat cu tinerețe. Scapă-mă de lepra ce-și înșiruie semnele Necrozei Peste burta și coapsele mele. Zgârie cu ură și nepăsare cântecul morții pe spatele meu ca o incantație. Am meritat fiecare picătură de răzbunare căci mă tăvăleam în așternutul complacerii în sine cât tu zăceai în temnița propriei...