30 august 2024. A început, în Parcul Rozelor, Festivalul estival de Operă și Operetă, în aer liber, ediția a XIX-a (30 august -1 septembrie 2024). Trei zile cu piese de genuri diferite, pentru a satisface gusturi diverse („Dancing Queen” – Balet-rock, Opereta „Țara Surâsului” de Franz Lehár și Opera „Nabucco” de Giuseppe Verdi). Parcul Rozelor (spune Cristian Rudic, directorul Operei din Timișoara), care e din 1881 și a supraviețuit regimurilor diferite de atunci încoace (imperiul Austro-Ungar, dictatura regală, totalitarismul comunist), acum a devenit un fel de a doua casă a Operei timișorene, prin spectacolele de anvergură găzduite, pe scena sa generoasă, în fastuos decor floral natural. Debutul festivalului din acest an a fost cu spectacolul „Dancing Queen”, un gen de balet-rock, pe muzică din repertoriul formației Queen, ajunsă marcă în muzica rock, atingând recordul mondial în numărul de albume vândute („I Want to Break Free“, „We will Rock You“, „We are the champions”, melanjul faimos între rock şi operă „Bohemian Rhapsody“ etc.)
Spectacolul este un omagiu adus solistului său, Freddie Mercury, o schiță de biografie sub formă de balet (cum s-au mai făcut pe mapamond, de exemplu „Blixen” – o povestire pe muzică de balet romantic a biografiei scriitoarei daneze Karen Blixen – brand al orașului Copenhaga, la mirobolanta nouă Operă (Operaen) din Copenhaga, prezentat continuu de „Det Kongelige Teater” (Teatrul Regal Danez, pe muzică de Claude Debussy, încă din 2019). Se sugerează etape din biografia lui Freddie Mercury (cântărețul britanic star, cu o viață de doar 45 de ani), inclusiv scene cu dependenţa de adrenalină sexuală, provocată şi de narcotice, scene de „menage-à-trois”, aventurile și bătăile din cluburi de gay etc. Freddie era de fapt bisexual, jumătate din averea imensă a rămas unei femei, femeia însoțitoare care, de la început, apare continuu în spectacolul -balet rock, în cuplul central. E singura pe care declară că a iubit-o, Mary Austin, rămasă prietena de-o viață. „Nu aș putea să mă îndrăgostesc de un bărbat, așa cum am iubit-o pe Mary.”, declara el, și pentru care a scris mai multe melodii, printre care „Love of my Life”. Freddie rămâne o legendă, cu piese mereu în tonalități diferite, „anti-plictiseală”, care se consuma pe scenă total, extrovertit, dar timid în viața cotidiană, deopotrivă un one-man show unic, faimos, dar și mult controversat după moartea mult prea devreme.