În casa în care am crescut nu erau cărți

doar viniluri cu Dolănescu, Ileana Ciuculete, Irina Loghin și casete

cu Michael, Azur, Albatros, Amza Pelea, Vacanța Mare

Am învățat literele și apoi să citesc

pe o sticlă de vodcă rusească ce stătea în permanență pe masa din bucătărie

Mama a fost surprinsă când s-a trezit

cu mine pe stradă citind tare și răspicat firmele magazinelor:

APROZAR, PESCĂRIE, CARNE, PÎINE, ALIMENTARA,

FERO-METAL, ÎNCĂLȚĂMINTE, COFETĂRIE

La aceasta din urmă intram și ceream

de fiecare dată

„ecler cu ciocolată, nu savarină”

Mi-am continuat lectura

cu inscripțiille de pe ziduri, pentru care mi-a fost recomandată

lectura în gând

Am descoperit apoi o carte de bucate și am făcut o pasiune

pentru merele pe canapea

Nu văzusem pe nimeni citind în familia mea,

nici măcar rugăciuni,

dar pe ele mi le imaginam roșii, ionatane, stând ore în șir la cafea,

cu câte o carte în codiță

Alteori mi le imaginam dând pasențe, picior peste picior,

căci cărți de joc mai văzusem pe la noi prin casă

Când se lua lumina,

ne adunam în bucătărie și, la lumina flăcării de la aragazul care ardea

permanent în scop termic,

jucam tabinet sau șeptică, ba uneori chiar WC-ul,

un fel de strămoș al turnului instabil de astăzi, pentru care-ți trebuia multă îndemânare

să nu te umpli de rahat

Primele cărți pe care le-am împrumutat de la bibliotecă le-am ales

după ilustrația de pe copertă

Pe majoritatea le-am abandonat

după primele pagini, așa că pentru următoarele am cerut recomandări și-am început

să caut după titluri și după autori

Am dezvoltat pasiuni și fobii, firmele de altădată au început să cadă

una câte una și în locul lor au răsărit consignații:

POTCOAVA, DINAMIC, RANA, LA TONI și centre de închiriat casete

Cu banii depuși de tata pentru dacie am luat video

Lumile prezentate de ecranizările cărților nu semănau mai deloc

cu cele imaginate de mine

Am rămas fidelă hârtiei,

nu am început niciodată cu ultima pagină,

pasajele descriptive le-am sărit doar la Sadoveanu

Mai mult, când îmi place mult un scriitor, refuz

încă să-i văd fața în fotografii sau să-i citesc biografia

Când am intrat la Litere și am dus vestea acasă, s-a râs copios,

pe motiv că-mi trebuie facultate să le învăț

„Numele mari se scriu cu LITERE” sta scris pe o insignă primită în holul facultății,

dar la noi în familie se prescurtau și numele mici

Pentru fratele tatei, a fi profesor însemna să dai din mâini,

pentru fratele meu, să țipi la copii

Acum, unde erau aprozarul, magazinul de pește și cel de încălțăminte sunt

săli de pariuri, la carne, la pâine și la cofetărie sunt

farmacii și centre de analize, la ferometal e

second-hand, iar

alimentara a devenit supermarket

Ca să adoarmă, îmi duc copilul în fața bibliotecii din sufragerie și

îi spunem noapte-bună fiecărui autor întâlnit pe cotor

Alma Mater

Bunicii bifează vizita săptămânală: două ture de parc,

poză împingând cărucior, luat în brațe nepot până la prima tragere de păr

Nu-i preocupă nici ce mâncăm, nici cum ne descurcăm cu timpul sau cu banii

Vor să știe câte ceva despre copil și despre tată

Mama nu contează

Nici pentru ei, nici pentru ai ei

Și-a dorit tot timpul să fie văzută și a obținut doar contrariul

Degeaba și-a pus flori și funde în păr

Degeaba a îmbrăcat haine super colorate și extravagante

Degeaba a pus toate zorzoanele din lume pe paltonul ăla gri de la Cernei

Degeaba a purtat un papuc verde și unul portocaliu

Degeaba a avut 10 pe linie sau burta la gură

Când se termină poveștile despre fiu, întrebările sunt doar despre tată:

mai merge la sală, mai învață mult, s-a mai văzut cu prietenii

Ca și în creștinism, despre mamă, mai puțin

Arta actorului

O sticlă de vin liturgic s-a spart,

lăsând să se prelingă sângele domnului pe asfalt.

Amestecat cu praf, resturi alimentare și chiștoace de țigări,

atrage șobolanii însetați și muștele toropite de zăpușeala unei duminici de iulie.

Nu e un tablou postumanist, ci doar un colț de stradă bucureștean,

undeva pe malul Dâmboviței. Sub zidurile bisericuței lui Bucur Ciobanul,

o mamă cu studii postuniversitare și indemnizație de la stat

își ferește de soare copilul de doar câteva luni.

O femeie se oprește, scoate din portofel o bancnotă de 5 lei și i-o întinde:

• să-i luați la fată o acadea!

Știam că mi-am intrat în rolul de mamă, dar se pare că unii mă cred și în alte roluri.