DORU ARĂZAN

Prieten vechi de peste 40 de ani!

Nonconformist! Retractil. Singuratic.

El și crezul lui de a dăltui în piatră și lemn scara devenii lui ca artist. Ademenea lui Brâncuși. Omul în sanctuarul lui de creație. Înconjurat de piatră și lemn. În fiecare trunchi de copac vede un posibil act de creație. A urcat fiecare treaptă mereuț, ca un ardelean ce este. De la Bărăteaz în Montparnasse! De la portrete, la lucrări 3D. Și i-a ieșit! Se vede că-l iubește Dumnezeu pe acela care, cu smerenie, și-a căutat locul și timpul de a se arăta lumii!

Expoziția pe care tocmai am văzut-o, dau știre curioșilor și iubitorilor de artă că mă aflu în fața unul artist care a câștigat pariul cu arta! Trei încăperi, în pavilionul Bastion–Maria Tereza, pline ochi de lucrări de cea mai înaltă clasă, sculpturi și grafică, structurate pe tematici chiar de Doru Arăzan. Căci cine știe mai bine decât el ce valențe are fiecare stare în parte. Lemn, metal, hârtie, într-o armonie regăsită în făptura artistului. 

Poet, dramaturg, grafician și sculptor, tată, soț, socru, de două ori, și bunic!

Omul de la Bărăteaz!

Cultivator și vânzător de anemone, de frezii.

Omul cu sere!

Către Parnas a trecut prin Piața 700 și Doru Arăzan.

Cel care și-a crescut copiii în cultul muncii și al performanței.

Vernisajul, la care n-am ajuns, a fost un spectacol. Lume multă, invitați, prezentatori de elită: Gabriel Kelemen, Dan Ungureanu, Mihai Olteanu și alții. Muzică, surprize. Președintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara împreună cu doamna domniei sale, doamna profesoară Emilia Ungureanu.

Și, cireașa de pe tort, sărbătoritul a recitat una din poeziile sale, dedicată Anei, soția sa.

Pe ecranul vieții lui se va rula, rotindu-se, cea mai importantă lucrare a vieții lui!