Aş începe de la Puslojić, care a fost unul dintre marii prieteni ai literaturii române. A tradus enorm, pe Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu, Petre Stoica, Grigore Hagiu…  Înainte de toate, a fost atât de apropiat de Nichita Stănescu, dovadă că a reuşit să-l traducă de mai multe ori, în aşa fel, încât Nichita Stănescu a intrat în unele manuale din Serbia. Datorită traducerilor lui Adam Puslojić, a luat unul din marile premii din literatura sârbă.

Mi s-a pus de mai multe ori întrebarea: „Dar acum?”. În momentul de faţă, o personalitate foarte vie, neobişnuit de vie, este Mariana Stratulat, care traduce, scrie. Şi mai ales, este un poet deosebit de important pentru literatura română din Serbia, dar şi pentru literatura română. Ultima ei carte a scris-o împreună cu Veronica Balaj. Sunt două poete, două scriitoare la poli opuşi. Scriu împreună, dar sunt total diferite, pe de-o parte, Mariana Stratulat este o feministă, aprinsă, aş spune că, uneori, chiar feroce. Poeziile sale sunt sumbre, dar cu bănuiala că va veni o vreme a femeilor. În odiseea ei, principalul personaj este o doamnă, o femeie. În aşa fel, încât  momentele întunecate ale spiritului feminin se simt, în această poezie, ca  un  martiraj.

Pe de altă parte, Veronica Balaj este o exaltată, trăieşte un fel de a-şi însoţi bucuriile, toată poezia ei se hrăneşte dintr-o expresivitate continuă, dar o expresivitate care pune, în prim plan, bucuria de a fi, bucuria de a trăi. Cred că, săptămâna viitoare (prima din luna septembrie, n. n)  se va lansa, la Belgrad, volumul scris de Mariana Stratulat şi Veronica Balaj. Spuneam că sunt două spirite diferite dar, de data aceasta, scot împreună o carte. Holorime şi îngeri este titlul volumului. Se vorbeşte despre transformările spiritului feminin, înălţarea la cer. Holorime şi îngeri este prima carte de poezie scrisă de două doamne. Nu mai ştiu, în literatura deceniilor din urmă, să existe o carte semnată de două doamne. E prima dată când se întâmplă aşa ceva şi este o expresie a vremurilor noi. Vremuri în care feminismul are un  alt tip de înfăţişare. O poezie feminină, care vorbeşte, încă o dată, şi o face bine, despre prietenia, relaţia aparte a scriitorilor din România şi Serbia.

(A consemnat Dumitru Oprişor)