MERSUL BIPED

Pe umbra urmelor aștern timpul

de la dreapta la stânga

până când se tulbură apele

în izvoarele măsurate dintre secole

merg cu cerul în spate 

să dovedesc lumii că are ziduri

de gânduri căzute în rugă

adunate la închietura crucilor

cioplite în fața ochilor

aplecați spre vârful picioarelor

putrezite în sandalele chemărilor

spre lumina neștiută a timpului

clădită în proiecte

scrise (sau desenate) în memoria

celor care cred că drumurile

au plus infinit în fiecare naștere

de la Adam și Eva încoace

chiar până dincolo de noi

cu mersul biped și fără aripi

sau trecând prin trupul Drosophilei

cu miros de vin putrezit în pahare

nu mai înșirui aici nici trupuri

nici minuni

toate sunt în trecere

cum sunt și eu

venit într-o zi de toamnă

cu soarele căzut peste cap

MIȘCAREA  SENSULUI

De acum încolo toate vorbele

au chip tridimensional peste haos

sau peste lumină spartă în culori

depinde cum este lumea în acel moment

sau câte gânduri bat clopotele

pierdute în sunetele veacurilor

plasate în punctele cardinale

la primul strigăt articulat

auzit dincoace de marginea universului

zămislit la punctul orb

rămas în cochilia melcului trădat

în războiul dintre viață și moarte

pentru cucerirea teritoriului

din mișcarea sensului de la zbor

spre limita mersului pe țărână

DOGMELE ȘTIINȚEI

Este o iluzie să crezi că florile sunt mute

că frunzele lor nu au creier

că lujerul lor doar bucură omul

cu lumina culorilor

este fals domnii mei

filodendronul meu a răsturnat știința

a călcat peste dogme

cu inteligența clorofilei

mi-a arătat că muțenia din frunze

are adjective verbe și adverbe

dar nu le știm înțelesurile

am văzut cu ochii mei

cum plângea filodendronul

când i-am luat lumina

și s-a bucurat când i-am sărutat frunzele

răsfirate ca palma unui sfânt

venit pe pământ să spună oamenilor

că verdele plantelor

vorbește în limba minunilor