Însemnări critice și opinii de lectură într-o carte din Țara Almăjului

Însemnări critice și opinii de lectură într-o carte din Țara Almăjului

E destulă patimă pentru „metafora locului ideal” în scrisul Marianei Pâșlea. Nu de mult, profesoara stabilită în Țara Almăjului banatic, după anii de pregătire filologică din Iași, își încearcă, în textură diafan-confesivă, condeiul într-o carte captivantă, ceva între nivelul cognitiv-eseistic, memoria activă și recuperarea experienței unor scriitori cu biografia arondată Banatului istoric. Lectio profana (Timișoara, Editura Eurostampa, 2022, 158 p., cu un subtitlu ambiguizant, care putea lipsi, „Confesiuni critice”) e o carte alcătuită ca un cumul de experiențe personale de lectură.

Mai întâi să reținem că textele poartă marca unui efect emoțional, de vreme ce majoritatea capitolelor abordează personalități ale scrisului literar fie almăjeni, fie – în sensul larg al locuirii provinciei – bănățeni. Bagajul metaforic nu e deloc uzat, introspecții ale proximităților au loc de-a lungul paginilor în care fac casă bună apetitul asimilării informațiilor bio-bibliografice despre cutare autor și eleganța atitudinii față de opera acestuia. Asemeni edificiului epic, un eu narator se desfășoară cu un ceremonial interesant garantând coerența discursului chiar dacă adesea se petrece o inversiune de roluri și atribute iar stilul didactic pliat pe codul așa-zicând moral al amintirii nu are echivalent în opinia critică. Despre poetul definitoriu prin creația sa pentru lirica almăjeană actuală, Iosif Băcilă, aflăm lucruri menite să ne impresioneze profund, el fiind un autor care nu s-a aliniat promoțiilor și epocii despărțirii de tradiții (Iosif Băcilă, poetul), Gheorghe Azap, cărășeanul, determină, în viziunea distinsei autoare, portretul unui poet autentic în evoluțiile scrisului literar românesc din ultimii cincizeci de ani (Gheorghe Azap, o recunoaștere necesară), poezia lui Octavian Doclin (Octavian Doclin și seducția concentrării) a cumulat, de la debut, răsplata unor ample comentarii sub semnături de prestigiu din lumea criticii noastre actuale.

Fără prejudecăți mutilante, discursul doamnei profesoare se oprește, cu aceeași demnitate a opiniilor lecturii așezate și a comentariului după lectură, la alte excepții luminoase din peisajul cultural bănățean. La loc de cinste, mai multe capitole îi sunt dedicate poetului și eseistului Eugen Dorcescu. E relatată sărbătorirea scriitorului și multe notații decente survin din incidența volumului Silviei-Gabriela Almăjan, alt capitol evidențiază efortul Mirelei-Ioana Dorcescu, comentată într-o secțiune a cărții și ca traducătoare din limba spaniolă sau ea însăși romancieră, de a descifra  (în Hermeneia) într-o interpretare firește empatică, miracolul poeziei dorcesciene, este apreciat eseul plastic al lui Emil Grama, inspirat de opera aceluiași (Despre  poezia picturii), jurnalul poetului e discutat într-un capitol separat (Un om, o viață, o lume. Eugen Dorcescu și poezia vieții sale), trecem apoi în revistă opinii în legătură cu volumul Biblice, un alt prilej de a-l portretiza pe scriitor fiind volumul Nirvana. Revenind la eseista Ioana-Mirela Dorcescu, Mariana Pâșlea face o prezentare cărților semnate de Anișoara-Violeta Cîra, autoare care a surprins elemente interesante în scrisul aceleiași eseiste dar și în creația altor autori reprezentativi ai culturii române. Între care Șerban Foarță, magnificul.

Fără a ambiționa un proiect, doamna Mariana Pâșlea are o zăbavă lucidă și adesea exactă asupra poeților Costel Simedrea, Elena Borchescu (autoarea de poezie în grai bănățean), poetului și geografului Nicolae Andrei, autorilor dintr-un „cenaclu online”, Mirela Lăzărescu și George Safir, profesorului din anii liceului, scriitorul Ion Alexandru Angheluș. Așadar, un bilanț de lecturi utile adeverind cum Cartea, în general, este un loc al excelenței pentru Mariana Pâșlea. Să mai spunem că volumul se încheie în atmosfera acelorași conotații de confesional (le întâlnim subliniate și în prefața Marianei Anghel) iar din acest metisaj, de memorie activă și de comentariu pliat pe o lectură atentă, Lectio profana își stabilește, fără nici o îndoială, o cotă sigură de popularitate printre cititorii interesați de problemele scrisului bănățean.