Fără voia lui, în comitetul de organizare fusese inclus și Ilie Rizu. Nu a acceptat, protestase fățiș, susținând că misiunea i s-a încheiat din momentul când a dus ultimul ordin de mobilizare.

– Ești de bază, l-a flatat Pleașcă. Răspunzi de băutură, rânduială, să curgă bine serveala la masă. Tu ești ager la minte, le observi la țanc.

– Domnule, poate încurc atribuțiile și-mi face rusul vreo gaură în pălărie!

– Fără de-astea! Uite tabelul, ești în comitet, treabă cu dichis, nu-i pentru mintea oricui. Dar să-ți fie clar, nu te atingi de băutură. Sâmbătă seara faci post negru. Sunt convins că o să-mi mulțumească nevastă-ta, mi-aș dori chiar mai mult de-atât… Poate ar ieși ceva cu ochi, că tu nu ești bun de sămânță! Ce te întunecași, bă, mai glumește omul! Acum pleci și îl aduci aici pe Fătu. Treaba ta de unde-l iei, că ăsta umblă ca o muscă fără cap. Îi explic eu despre ce ar fi discuția, că mă pricep mai bine, dacă mârâie, îi transmit că el la ora asta trebuia să fie pe front, negreșit în linia întâi, nu lângă târtița muierii. A fost scos din evidență, am aflat de către cine și cât l-a costat! Grăbește-te, începe balul fără noi.

Se aflase că Fătu străbate împrejurimile cu motocicleta  cu ataș, făcând speculă cu te miri ce. Din urmă, pe Ilie Rizu îl ajunse un camion al aliaților și a făcut un semn reținut. Șoferul, abia se observa la volan, unul mic și îndesat, avea nasul vinețiu, ascuns între obrajii bucălați, nefiresc de roșii, a oprit fără să îl privească. Muțenia îi venea de la beția de peste noapte, din care încă nu ieșise. Ajuns în fața porții lui Fătu, din drum se auzea motocicleta, pe care o ambala din când în când nevastă-sa, Irina; îl pregătea de plecare. Fătu, ieșit din casă, avea în spate un rucsac, în mână ducea o plasă voluminoasă, luat prin surprindere, a intrat imediat în tindă. Rizu, jignit de atitudinea lui, cu repulsie, l-a amenințat:

– E musai să vii. Acum. Te așteaptă, este pornit pe tine, zice că te-ai sustras de la mobilizare. Doar știi cu ce se ocupă!

Pleașcă își pusese în curtea școlii, sub nuc, o masă și un scaun și se uita concentrat pe o coală de hârtie, pe care își notase amănuntele ce țineau de reușita balului.

– Cunoști subiectul, da? l-a întrebat pe Fătu, cu destul subînțeles.

– Nu prea! i-a răspuns, atins de indiferență, înfruntându-l

– Scoate-ți dracuʼ ochelarii ăia ca de cal, s-a răstit Pleașcă nemulțumit de felul în care i se vorbise, să ne vedem și să ne înțelegem ca oamenii. Ai pomenit pe lumea asta bal fără muieri? Știi cât de mult contează chestia asta, mai ales pentru aliați, plecați de-acasă de-atâta amar de vreme? Acum înțelegi la ce mă refer? Ce-l tulbură, mă, pe un bărbat mai mult decât o sprânceană de muiere, atunci când este într-un loc unde se mănâncă, se bea, se joacă și cântă muzica? Hai, scurt, pe mintea ta. Mâine, când coboară soarele dincolo de Șarba, te duci în Drăgășani, la bordelul de peste calea ferată, și aduci patru pupeze.

– Și dacă nu vor să vină?

– Ești dobitoc? Eu te trimit la Seaca, la mănăstire?

(Fragment din romanul cu același titlu, care  apare, curând, la Editura Junimea)