Astăzi o să vorbesc despre cartea, recent publicată, a lui Stelian Tănase.  El cred că a scris, până în momentul de faţă, vreo treizeci de volume. Peste douăzeci, în mod sigur. A scris despre viaţa Majestăţii Sale Mihai I, despre cei care au fost prin puşcării, înainte de Decembrie 1989. Şi, de asemenea, a publicat întâmplările lui de urmărit de Securitate. A ştiut totdeauna să scrie pentru cititori publicând romane pe care le citeşti fără să te opreşti. Ultima lui carte apărută este  „Viaţa lui Panait Istrati”. Nu se poate un alt subiect mai tentant, mai viu decât Panait Istrati, unul dintre marile personaje ale literaturii române. Un mare personaj, pornit din Brăila, de jos de tot.

A fost, la început, alături de muncitori, a intrat în partidul comunist, a fost prieten şi aliat cu luptători care au făcut Revoluţia de la 1917. Prieten cu Rakovski, cu mulţi dintre cei care, în anii 30, au sfârşit asasinaţi de Stalin. Panait Istrati s-a întâlnit la Paris cu Rakovski, care atunci era unul dintre personajele uriaşe ale revoluţiei socialiste. Fiind invitat de acesta să vină la sărbătorirea a zece ani de la Marea Revoluţie, era 1927 când, într-adevăr,  se duce la Moscova; aici avea şi nişte prieteni. Se ceartă cu cei foarte mari, se războieşte cu oficialităţile Moscovei şi se întoarce, din nou, la Paris. Devine un anticomunist convins şi pe această formulă este refuzat de prietenii săi de-odinioară, de Romain Rolland, care se manifestă cu toată puterea împotriva lui.

Se îmbolnăveşte foarte grav şi moare. Este o viaţă spectaculoasă a unui povestitor de zile mari. Un povestitor care şi-a trăit frenetic existența. Mereu a fost urmărit de o boală crâncenă, mereu a dus-o greu. Însă, uneori, a mai fost sprijinit de unii potenţaţi ai momentului, Malaxa, de pildă. Citit şi recitit în anii 20-30, chiar şi-n anii 40 era între cei mai cunoscuţi scriitori români. Opera sa şi astăzi stârneşte interes!

(A consemnat Dumitru Oprişor)