Adrian Petru Stepan s-a născut în 1978 la Timișoara. A absolvit Colegiul Național Bănățean, a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest și a studiat civilizația Europei Centrale în cadrul Fundației „A Treia Europă”. A susținut conferințe și cursuri pe teme juridice. În același timp, a scris pentru Historia și Republica despre dreptul islamic și civilizația Orientului Mijlociu. Ca scriitor, a debutat în anul 2015 cu romanul, Fiecare zi e uimitoare. Au urmat romanele Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș (Libris, 2019) și Piața Romanilor (Lebăda Neagră, 2021), precum și volumul de istorie și geopolitică, De la Șeherezada la Osama bin Laden. Istoria palpitantă a Orientului Mijlociu (Lebăda Neagră, 2021). În anul 2023 îi apare, tot la editura ieșeană Lebăda Neagră, al patrulea roman, Poveste dintr-o sticlă de parfum (*. Asupra acestuia din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.
După cum reiese și din schița biobibliografică cu care mi-am început această cronică, este cât se poate de evident că principalele pasiuni ale lui Adrian Petru Stepan, pe lângă cea pentru literatură, sunt cele legate de istorie: istoria Europei Centrale, cu accent bineînțeles, pe Timișoara, oraș ce multă vreme a ilustrat o sinteză a acestei părți de lume și istoria Orientului Mijlociu, cu accentul pe conflictul arabo-israelian. Așadar, nu este de mirare că acest nou roman al său, îmbină toate aceste pasiuni ale sale.
Ca un sinopsis, avem următoarea poveste: Un diplomat român, căruia nu i se dezvăluie numele, el însuși fiind și naratorul povestirii (pentru că tonul și abordarea realiste, ne obligă să-i acordăm prezumția de realitate), se întâlnește cu un șeic sau emir musulman, pentru a discuta în ce mod ar putea soluționa o nouă criză deschisă în Orientul Mijlociu, în deja obsedantul conflict dintre israelieni și aliații musulmani ai palestinienilor: turcii și sirienii. Numai că, discuția lor, la un pahar de vin, pe țărmul Mediteranei, se va transforma într-o fascinantă tiradă melancolică a diplomatului român, care îi va dezvălui amicului său arab taina inimii sale: în adolescență, pe când avea șaptesprezece ani, trăiește aventura vieții sale și totodată marea sa dragoste, împreună cu o tânără evreică, cu câțiva ani mai mare decât el, totul petrecându-se într-o Timișoară aflată deja în plină era comunistă, dar care mai păstra atât vestigiile, cât și atmosfera burgului ce altădată însemna sinteza sau chintesența Europei Centrale. Iar când am fi tentați să credem că întâlnirea celor doi a fost doar pretextul pentru devoalarea unui mare mister, finalul romanului ne readuce în prezent (în prezentul povestirii) și ne oferă o surpriză de zile mari.
Adrian Petru Stepan ne oferă o fascinată poveste de dragoste cu infuzii de suspans și aventură, pentru că intriga amintirilor diplomatului român este pigmentată de obsesia găsirii unei comori, dar și de politică și interculturalitate, romanul mustind de detalii atât legate de comunism, cu tot ce înseamnă acesta: naționalizări, Miliție, Securitate, și înlocuirea meritocrației cu mediocrația (sau poate chiar cu idiocrația), cât și de cultura și istoria evreilor din Banat, de modul lor de viață, și de exodul acestora, contracost, firește în Palestina/ Israel, banii intrând în vistieria RSR.
Așadar, un roman deosebit de complex, în egală măsură de dragoste, de acțiune și istoric, dar mai presus de toate un roman despre viață, dragoste și umanitate. Aș îndrăzni să spun chiar, un roman umanist, dat fiind că este presărat inclusiv cu mici lecții despre natura umană: „– Noi, toți, ne tragem puterea din cei în mijlocul cărora înflorim. Numai că, uneori, rămânem doar cu o mână de oameni de treabă în jurul nostru și nici noi, nici ei nu mai avem lumina care să ne facă gândurile și sentimentele să explodeze în culori, fiindcă suntem împresurați de nemernicie, egoism și brutalitate. Înflorim doar atunci când suntem liberi, când putem povesti și transforma planurile în realitate. Înflorim când ne bucurăm de dragoste, amintiri, muzică bună, cărți, o noapte de dans… Dar noi acum trăim în planurile pe care niște nebuni au avut puterea să ni le impună, fiindcă veneau pe tancuri și purtau arme după ce își uciseseră sufletul. Iar noi trăim în visul lor, iar cei mai mulți nici nu ne dăm seama că suntem într-un coșmar care ne distruge singura viață care ni s-a dat”.
Adrian Petru Stepan, Poveste dintr-o sticlă de parfum, Editura Lebăda Neagră, 2023