Mă întâlnesc în multe privințe cu spusele, evaluările și convingerile lui Menuț Maximinian dar parcă cea mai mare aprobare o are, din parte-mi, când, răspunzând unor întrebări de anchetă literară, despre viitorul literaturii sub spectrul dominației inteligenței artificiale, el spune: ” Nu mă tem că inteligența artificială va lua locul scriitorilor pentru simplu fapt că este …artificială. Apoi, oricâte cuvinte -cheie i-am dat, nu va ști niciodată să aducă în fața noastră poveștile străbunilor care merg prin viu grai, din generație în generație, și care nu sunt stocate pe nici un hard.” Aceste pagini din finalul cărții sale de cronici/note/comentarii/întâmpinări (*, îmi par de-o sinceritate și simplitate dezarmantă și îmi merg direct la inimă.

Poet, jurnalist, pasionat specialist în etnografie și folclor, Menuț Maximinian este o dovadă de scriitor aflat acum la mijlocul vieții sale literare, pasionat de lectură dar și de comunicarea impresiilor asupra cărților citite cu conștiinciozitate dar și cu pasiune.

Ceea ce transpare din recenta culegere de articole publicată de Editura Caiete Silvane este chiar această pasiune  a lecturii, această iubire necondiționată de literatură, de autori, de cărți.Cronicile au apărut în perioada 2021-2023 în revistele Mișcarea Literară, Neuma, Tribuna, Apostrof, Nord Literar și Răsunetul cultural, iar autorul le-a grupat într-un anumit fel : probabil a căutat și a găsit un numitor comun?

Spre pildă, secțiunea numită ”Strigătul poetului” grupează texte dedicate lui Ion Mureșan, Nicolae Avram, Viorel Mureșan, Alexandru Petria,Liviu Ioan Stoiciu,Cassian Maria Spiridaon,Gabriel Chifu, Marin Mălaicu Hondrari ș.a.atenția autorului fiind vădit focalizată pe o generație literară ( extinsă), pe o lume întrețesută de poeți, mulți prieteni în viața adevărată,între ei, dar și prin lumea literară, culturală,  trăitoare  în reviste, premii, întâlniri, concursuri și festivaluri literare.

E cumva, un portret ”poantilist”  generațional la care Menuț Maximinian, recenzat la rându-i de mulți dintre cei pe care el îi recenzează, face parte, indubitabil.

O altă secțiune este dedicată mai marilor zilei, cei care domnină peisajul literar românesc, și este remarcabil că autorul ( oare să-i zicem tânărul autor, încă?) o face cu temeritate, cu bun gust și aplicație. Nu-i de mirare că el a obținut ca să zic așa un ”permis” de liberă trecere semnat de un filozof de substanță, un intelectual recunoscut și renumit, ca Andrei Marga care scrie despre el ” Menuț Maximinian este un cronicar  care se ridică la convingeri proprii, pe care le exprimă cu franchețe. Viziunea lui Menuț Maximinian asupra istoriei contemporane are, neîndoielnic, virtuți.Pe bună dreptate, pledează pentru reasumarea identității:”a avea cultură este identic cu a fi educat,a-ți cunoaște rădăcinile, identitatea.”

Dincolo de apreciere pentru seriozitatea cu care scrie despre cărți,reuniunea aceasta de articole are și o latură foarte utilă cititorului : azi, când nu reușim să aflăm ce mai scriu și mai publică unii și alții, chiar de am vrea, nu putem îmbrățișaa o mulțime atât de densă,  cartea lui Menuț Maximinian funcționează ca un avertizor . Puțini dintre noi reușim să fim conectați la profuziunea de reviste, unele tipăte, altele lansate ca niște rachete digitale prin internet. Registrul de lecturi reușit, semnat de autorul bistrițean, este de un real ajutor.

Alte secțiuni precum ”Împotriva uitării”, sau ”Lumea la microscop” deschid și mai larg porțile lecturii, multiplică aria căutărilor  și ambiționează către aurori boreale ale sufletului mereu căutător el însuși,  dar și mereu tulburat cum e în aceste note foarte frumoase dedicate călătoriilor lui Marius Chivu, poetul-prozator autor al unor tulburătoare cărți  precum ”Trei săptămâni în Himalaya”, ”Trei săptămâni în Anzi” și ”Trei săptămâni în Atlas ”prezintă prin ochii ageri ai scriitorului ,o altfel de lume, pentru că nu doar clădirile ce strălucesc și locurile extravagante unde se înghesuie toată lumea sunt importante pentru Marius Chivu, ci și călătoriile în satele în care întâlnește tradițiile locului și oamenii simpli.Călătoriile acestea, toate, sub cifra magică 3 sunt dătătoare de energie aparte de tot ce prisosește înlăuntrul tău, odată cu urcarea muntelui coborând în tine.”

Parcă observațiile autorului la cărțile exotice ale lui Marius Chivu, rezonează iar cu spusele autorului însuși răspunzând întrebărilor Andreei H.Hedeș pentru revista condusă de dumneaei : ”Inteligența artificială nu se va plimba niciodată pe ulițele satului meu, nu va sta de vorbă pe laiță cu înțelepții satului, nu se va bucura de sărbătorile împărătești ,nu va merge în alai la nunțile de poveste din Țara Năsăudului”.

O carte de asumare responsabilă și de maturitate,scrisă cu har și pasiune,  în care lectura este pusă la  loc de cinste, criteriul de valoare este onorat și care ne lasă frâu liber imaginației, cititului și încrederii optimise în literatura română. Ceea ce, să recunoaștem, nu e puțin lucru.

Menuț Maximinian, Lecturi.O perspectivă subiectivă