1.
Sunetul pașilor prevestește violența,
tencuiala cojită a etajului 7 e amestecată
cu crengi și flori.
iarba înălțată pe mochetă predică
autentic
discursul religios, iar Tu
obsedat de Apă
stai în cap ca să prinzi rădăcini
te chinui să prinzi lumina.
Ai fost intrat în metabolismul dezarticulat
al ființei
te țineam de mână în timp ce plângeam
mirosul de pisică de pe scara blocului e
lipit pe cortex.
Copil de asfalt crescut cu atitudinea
vegetală
strigă dizgrațios din cele două camere reci.
ne luăm în brațe, m-ai șoptit în Tine,
mișcă lumea.
Durerea a intrat în interior
e o religie a simțurilor în care suntem surzi.
2.
Simptomele-mi sunt comerciale
Pe străzi necunoscute ochii tulburi
vânează caracatița cu tentacule care nu
îmi dă pace
Carnea-mi tremură
Înghit sec
mirosul de putrefacție îmi amintește de
oamenii care se sinucid în cercuri de
umbră
Scârțâitul cauciucurilor, graffitiul de pe
blocurile comuniste și tina de pe haine
trezesc în mine instinctul de conservare
care-mi spune că trebuie să pătez
cearșaful cu sânge
3.
a ieșit soarele. din senin
cum femeilor li se rupe
apa înainte să nască. păpuși de lux cu
piele de culoarea cărnii
Îl urmez desculță pe
drumuri cu nume și
îmi măsor modificările tonusului muscular.
predispoziția către violență și ultimul
borcan cu gem de gutui
sunt mai clare de când mi-ai spus că
dioptriile-mi sunt prea mari
Ne scuipăm semințe-n cap
suntem doar copii de țîță care joacă
de-a viața.
4.
Tac, și-mi comunică cu euforie
experiența travaliului
copilul
plecat de lângă fluturi, soare și vată pe
băț
înghite propriu-i cap,
crește Mic.
Jumătatea pierdută din burtă cu ochii
scunzi
masează gândul care-l consumă,
se ține strâns de vorbă cu o primăvară
împodobită de Hristos și măr.