1. statuie de duminică

zădărnicia punctului se afla în sunete
și totul sclipea precum mătasea acoperind oasele portativului
și totul sclipea cum fosforul oaselor portativului pe muntele trădat
când eu treceam pe acolo să pregătesc priveghiul
înainte să-mi anunț moartea într-un poem
dar zeul frumos ca o statuie de duminică mă întâmpina vesel
și vesel mă întreba dacă locul îngropăciunii mele se află aici
într-un cuvânt într-o respirare într-un punct zadarnic într-o disperare

2. apoi în pielea ta vor împăia răspunsul

soarele m-a ajutat să-i răspund zeului și imaginea răsturnată prindea trup
și zeul mi-a înfășurat mâinile și m-a rugat să mor
numai o dată să mori vindecătorule doar o dată să mori în ochii statuii
apoi în pielea ta vor împăia răspunsul în pielea ta vor împăia
liniștea incredibilă venirea dragostei în racla dezgropării întoarcerea în trup

3. viața care mi-a fost dată

sărută amintirea cărții acesteia sărută deznodământul
răspunsul îl vei afla desigur la o cafea
cât se poate de repede pervazul dimineții va reține vocea
până când roua va strânge în brațe din abur un alt răsărit, mi-a zis

aici tăcerea mușcă din vitralii aici silabele fac popas
atingerea absolutului a întregit capul statuii
brazdă fierbinte pe muntele trădat pe cer soarele resoarbe ziua vers după vers poemul zeului zidește din carne și oase amintirile altui țintirim
în giulgiu de purpură adulmec viața care mi-a fost dată
când eu treceam pe acolo să pregătesc priveghiul
înainte să-mi anunț moartea într-un poem