Surâsul zilei
alchimii ascunse
făuresc
surâsul zilei
și lumina revărsată
peste singuratice poteci
printre înțelesuri
e-atâta răcoare
între lucrurile
cu pleoapele trase
printre care grăbesc
spre mereu alte incerte margini
ale bucuriei
de a crede
în puterea cântecului
răscolitoare
Ca nisipul
ca apa
ziua mi se scurge
printre degete
ca nisipul
cărărilor
răscolite
când și când
de câte-un vânt
ce mă alungă
înfrigurată
sub ploaia de stele
căzând
Joc cu umbre
grăbeam din răsputeri
spre-o zare
ce mă sorbea de nu știu când
cu tot cu trup
cu tot cu gând
cu tot cu umbra-mi
crescătoare
fără de timp
fără de loc
fără popas
prin spațiul care
părea imensă întrebare
despre o viață
ca un joc
cu vagi umbre
curgătoare
din chiar zarea de lumină
ce întorcea
sfințit cu tină
întreg răspunsu-n
întrebare
Și doar genunchii
și doar genunchii ne rămân
să ne rezemăm de țărnă
și doar rugăciunea
să ne-aducă lumină
și doar mângâierea ei
rămâne senină