Autoare a unui număr important de volume de poezie, proză, critică și istorie literară, eseistică și traduceri, Simona-Grazia Dima navighează, de o viață, cu aceeași dexteritate, printre stâncile tăioase ale rostirii lirice, prin apele învolburate ale prozei, ca și printre edificiile livrești ale confraților, lăsând, cu fiecare apariție editorială, aceeași impresie de lucru temeinic făcut, șlefuit cu mare artă, lucrat în cele mai mici detalii. De la Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, modele pentru scriitori români contemporani. O anchetă literară, în colaborare cu Aurelian Titu Dumitrescu (2006), la Blândețea scorpionului (2011), Labirint fără minotaur (2013), Micelii solare (eseuri, 2014), Copac în cetate. Eseuri şi comentarii critice(2017), Pâinea și vinul vieții. Lecturi din poeți contemporani și Inelul cărților. Comentarii critice (2021) sau, recent, la Fulguriator…,scriitoarea s-a dedicat, cu înzestrare și profesionalism, criticii de întâmpinare și/sau comentariului eseistic comprehensiv despre scrierile unor autori consacrați. Ea s-a apropiat cu egală condescendență de cărțile unor autori aflați la debut și/sau de operele unor autori de mult așezați în clasicitate, preocupată, prioritar, de scoaterea la lumină și promovarea monadelor bucuriei estetice: acele scrieri și acei autori care transmit și induc fără tăgadă sentimentul trăirii artistice veritabile, ”al unui întreg bine închegat și organic alcătuit”.
Ca și volumele anterioare ce adunau la un loc articolele, cronicile și recenziile publicate de Simona-Grazia Dima în mai toate revistele importante de cultură (”România literară”, ”Luceafărul de dimineață”, ”Neuma”, ”Tomisul literar”, ”Hyperion” ș.a.), Pâinea și vinul vieții. Lecturi din poeți contemporani și Inelul cărților. Comentarii critice, demersuri despre care am scris în urmă cu câțiva ani, propuneau câteva incursiuni în actualitatea literară românească, alături de un număr de comentarii și interpretări ale operelor unor scriitori străini, traduși la noi în anii din urmă. Nu neobișnuită, dar consecvent adoptată în mai multe tomuri, acțiunea autoarei are sens: e foarte important ca, din când în când, criticii ”de întâmpinare” să facă un mic pas către istoria literară prin adunarea între copertele aceluiași volum a unor cronici și recenzii la volume din imediata vecinătate temporală. Ei reușesc astfel nu doar să decupeze și să fixeze (fie și cu inevitabile erori de evaluare) o secvență de istorie culturală, să deceleze tendințele estetice, dar și să anticipeze modificările (im)previzibile ale fenomenului literar. Aplicând un criteriu evaluator prin însăși opțiunea de a scrie despre un autor sau altul, criticul de întâmpinare își sporește astfel perspectiva selecției valorice, printr-o ”repetare” a cernerii titlurilor: nu toți autorii și nici toate lucrările literare comentate într-un anume interval de timp intră în selecția finală, ci doar acelea care, într-un fel sau altul, l-au convins, încă o dată că sunt semnificative.
Arhitectura cărților, mereu aceeași, incluzând, de regulă, o secțiune de poezie, o alta de proză, una de critică literară și eseistică, și, în ultima parte, o suită de mici descinderi de literatură comparată printre cărți recente din literatura străină, precum și o detaliată Fișă biobibliografică, este păstrată și în Fulguriator… În plus, în volumul de acum apare și o seducătorare secțiune de Evocări, cu trimiteri la viața literară timișoreană și la cea sătmăreană. Un asemenea (autoimpus) standard al arhitecturii îi permite Simonei-Grazia Dima să fie conecventă cu sine, oarecum predictibilă și, deci, ușor de urmărit în aventurile sale hermeneutice.
În secțiunea de Poezie sunt comentați autori importanți, trăitori în România, ca Gheorghe Grigurcu, Radu Ulmeanu, Cassian Maria Spiridon, Ioan Moldovan, Lucian Vasiliu ș.a., sau în diaspora, precum Constantin Urucu și Maria Pilchin. Simona-Grazia Dima consacră un număr important de pagini și poeților din spațiul său natal, Banatul, nu doar fiindcă ea nu și-a abandonat nicicând rădăcinile, ci și, mai ales, pentru că autorii respectivi (Eugen Bunaru, Octavian Doclin, Robert Șerban) aparțin valoric, fără dubiu, acestui moment al literaturii, fiind pe deplin sincronizați cu ce se întâmplă la noi ori altunde în lume. Din creația lui Eugen Bunaru, Simona-Grazia Dima reține perpetua căutare a sinelui, trăirea contradictorie, intensă a alterității, dar și ideea extinsă de provincie umil-luxuriantă, focalizată asupra orașului tutelar, Timișoara. Textul despre Octavian Doclin, Dincolo de limită, are toate ingredientele unui panegiric, ”un colegial rămas bun” de la binecunoscutul poet reșițean, la dispariția acestuia, în 2020. La nouăzecistul asimilat milenariștilor Robert Șerban, este remarcată ”admirabila fluență și cursivitatea discursului”, care nu sunt aleatorii, ci programatice, integrate în însăși fibra liricii sale, consecință directă a unei foarte personale viziuni și a unei filosofii existențiale minimaliste.
Prozatorii (Aurel Maria Baros, Cornel Nistea, Alexandru Ecovoiu, Mircea Goga, Adrian Țion, Geo Naum, Ana Dobre, Nicolae Spătaru și Andreea H.Hedeș), ca și criticii (între care, Olimpiu Nușfelean, Nicolae Oprea, Marian Odangiu, Marius Ghica etc.) beneficiază, în Fulguriator… de același statut oarecum privilegiat. Autoarea vorbește aplicat, cu atașament și desăvârșită deferență, despre cărțile și autorii de care se apropie cu deplină solidaritate intelectuală, cu deschidere către integrarea fiecărei cărți în contextul operei autorului comentat. Incursiunile Simonei-Grazia Dima au, în consecință, un aspect predominant eseistic, impregnat de un livresc subtil prin care sunt cernute mai toate discursurile critice.
Este aplaudat la scenă deschisă primul volum din Next Up 1. Antologiile orașului București, unul dintre cele mai curajoase proiecte ale Filialei de Proză a Uniunii Scriitorilor din România (coordonator Aurel Maria Baros). La Alexandru Ecovoiu este reținut „un văl țesut dintr-o complicată și savantă țesătură, spre a fi postat între Dumnezeu și locuitorii orașului imaginar Vergo. Încercați de întâmplări neobișnuite și de misterioase, ei nu pot descifra voia divină”. Implicațiile – afirmă Simona-Grazia Dima descriu o șaradă ezoterică „tulburătoare și ambițioasă“. Povestirile lui Adrian Țion vădesc ”o fină înțelegere a sufletului omenesc și a naturii sale spirituale”, iar recentul roman O întâlnire pe Strada Hazard al Andreei H. Hedeș este asimilat genului fancy, cu multiple rezonanțe dinspre proza lui Dino Buzzati.
O nuanțată analiză e consacrată eseurilor reputatului profesor, critic și traducător Victor Iovanovici, stabilit, în Grecia, în 1985. Hermeneutice în esență, scrie Simona-Grazia Dima, scrierile acestuia ”relevează destinul fericit al operei literare, acela de a constitui mereu, de-a lungul timpului, terenul de elecție al întâlnirilor mirabile și al fertilelor interferențe”. Poetul, prozatorul, publicistul și criticul Olimpiu Nușfelea se manifestă ca o conștiință scriitoricească preocupată ”de continua revizitare a literaturii, odată cu situarea ei în contextul perpetuei rafinări a percepției”. ”Bogăția nuanțelor coexistă, în scrisul exegetic al lui Nicolae Oprea, cu sobrietatea hieratică a discursului. Sunt observațiile subtile, cu multe înțelesuri, din ”lecția hermeneutică” pe care Simona-Grazia Dima o duce, cu perseverență, la capăt.
Dintre cele două secvențe din secțiunea ”evocări”, una se referă, cu observații și comentarii interesante asupra liricii românești de azi, la dezbaterea Curente și tendințe în poezia noastră contemporană. Cetatea poeziei sau poezia cetății, desfășurată sub egida revistei ”Acolada” din Satu Mare. Cealaltă, La Timișoara, în athanorul artei și al vieții, omagiază dubla aniversare din anul (2023) în care orașul de pe Bega a fost declarat Capitală Culturală Europeană: 65 de ani de la fondarea Cenaclului ”Pavel Dan” și, respectiv, 50 de ani de la prima apariție a revistei ”Forum studențesc”, ambele funcționând, de la începuturi, în cadrul Casei de Cultură a Studenților. ”Două evenimente, menite să le recunoască rolul determinant în evoluția scrisului tânăr din urbe, până la momentul de cotitură al anului 1990”. Sunt amintiri și considerații privitoare la cenaclul și revista de care scriitoarea a fost foarte legată în timpul studenției și care ”au degajat” cea mai mare parte a scriitorilor importanți din Timișoara în ultimul veac. Evocarea Simonei-Grazia Dima este, în intenție, o meditație asupra cuvântului și lucrării sale în conștiința scriitoarei în timpul studenției, circumscrise unui ”amplu proces sufletesc și spiritual de edificare, limpezie și construcție, definitoriu pentru formarea ca om și scriitor” a autoarei. În cele două ”laboratoare ale scrisului”, poeta și-a descoperit adevărații mentori (Stela Mirel, Marcel Pop Corniș, Rodica Bărbat, Ilie Gyurcsik, Cornel Ungureanu, Viorel Marineasa ș.a.), chiar dacă, în paralel, a fost activă și în Cenaclul ”Hyperion” al Facultății de Filologie, precum și în acela al Uniunii Scriitorilor și al revistei ”Orizont”. Într-un interval relativ scurt de timp, Simona-Grazia Dima a ajuns să formeze, alături de Eugen Bunaru, Petru Ilieșu, Vasile Popovici, Ion Monoran, Marcel Tolcea, o veritabilă grupare literară, care a confirmat în timp și care se situează în prima linie a literaturii române contemporane.
Simona-Grazia Dima scrie cu intensă pasiune și căldură despre titlurile și oamenii începuturilor sale, despre continuările pasionale de atunci ale ședințelor de cenaclu, acolo unde se cimentau prietenii, se puneau la cale proiecte și strategii culturale. La fel cum, în întregul cărții, dezvoltă un veritabil discurs îndrăgostit despre literatură, cărți, autori, creație și frumos, fără de care viața ar suferi de prea puțin…
* Simona-Grazia Dima, Fulguriator. Eseuri și comentarii critice, Prefață de Cornel Ungureanu, cu un cuvânt-înainte al autoarei, Ed. Universității de Vest, 2024