MOMENT DE PRIMĂVARĂ

Râd câmpurile râd

râd în crengile pomilor

soarele se adună în ochi de lumină

răsărit din rădăcini

cu trupul în desenele roadelor

totul e minune de solstițiu      

când primăvara își cere dreptul

la instanța divină

să își deschidă drumuri

spre vara iubirilor

când cerul arde în soare

acoperit cu aurul de salbe

împletite peste pieptul îngerilor

coborâți în ruga bucuriei

pe salutul primăverii

din aripile aruncate în zboruri

peste veșnica gândire de fulgere

pornită în dreptatea anotimpurilor

din inima marilor speranțe

se aprind înălțări de lumini

în candelele pomilor

adunând în culori depărtări

din ochii cerului 

DESPRINDERE

Am aplecat fruntea în fața pământului

și lumina s-a despărțit în două

dincolo de privirile mele

am trecut cu descântecul ochilor

în dureri de gânduri

împovărate de drumurile vieții

pornite din prima despărțire

a hotarului dintre mine și umbră

AJUTOR

Să trecem peste zidul cerului

la culesul stelelor

în chemări de îngeri

să le semănăm pe cântecele lor

bântuiți de pierderea aripilor

sub zborurile uitate

peste lumea pământului

ce caută sensul drumurilor

pornite din timpul nașterilor

CALEA ANILOR

Anii se agită în rotiri

adunându-se în mrejele timpului

să le aducem mulțumiri

la bornele despărțirii de pașii lor

sărutând pământul cu genunchii

sub aplecarea frunții

spre binele dăruit

cu fiecare răsărit de soare

să ne ridicăm în iubire

cu buchet de lumini în priviri

așteptând în templul altor ani

să ne deschidă porțile așteptate

RESEMNARE

Cuvintele sunt puține

literele lor plâng

la marginea alfabetului

când iubirea din semnul crucii

pierde drumul inimii

din ritmul vieții

respirând în tictacuri

timpul de la naștere

uitat peste chemări

pierdute în altarul gândului