TĂCEREA VERSULUI Azi liniștea se înfășoarăPe-al meu cuvânt ca pe-n mosorVă amintiții? OdinioarăEra al vostru,-al tuturor. L-am dăruit fără regrete,Speram să credeți că-i frumos,Dar nu o să se mai repete,De ce s-o fac? Cu ce folos? Azi învechit vad că vă pare,Arhaic, ancestral, vetustȘi-ar fi păcat să fac mâncareDin care numai eu să gust. Dar,...