– Trieste seamănă mult cu Timişoara voastră! mi-a spus Mauro după o oră în care am admirat pieţele şi străduţele oraşului de pe malul Adriaticii, ascultând poveştile pe care el mi le împărtăşea cu evidentă dragoste pentru oraşul său, aproape toate legate de Europa Centrală pe care o ocupa odinioară Imperiul Habsburgic. Europa Centrală este...
A trecut mai bine de un deceniu de când în grădina de vară a singurului hotel din urbe, e chiar în centru, a avut loc un spactacol. Fără nicio pregătire a audienţei, în prealabil, cum se procedează, ca şi cum ar fi venit din strada vecină pentru că auziseră zarvă, a apărut pe platou un...
(fragment) Era așezată pe un scaun cu spetează, undeva spre marginea curții, către grădină. Mișca degetele mâinilor atât de repede, încât dacă le urmăreai puteai să trăiești confuzia că le prinzi ritmicitatea. S-ar ficrezut că frământă ceva ori că degetele se adună într-un fel de căutare. În fapt, despica bucată cu bucată câteva căpățâni de...
Muzeul Național de Artă Timișoara și Editura Humanitas vă invită pe 18 aprilie 2024, de la ora 18, la vernisajul expoziției de fotografie și lansarea volumului Am fost la capătul lumii de Liviu Stănescu. Vor participa – alături de autor – Melania Cincea și Cristian Tzecu. Expoziția este curatoriată de Roxana Lăpădat și Andreea Sandu...
Ne vedem pentru prima dată. E un bărbat de vârstă mijlocie, decis, nu are precipitarea-n fire, ţine, se vede uşor, la propriile porniri. Şi, peste toate, simte rădăcina neamului din care se trage. Nu s-ar desprinde pentru nimic de ea – nu spune asta, lasă firescsă se-nţeleagă. Şi pe unde trece, când este cazul, face ...
E o zi de vineri, după-amiază, de la mijloc de octombrie, stăpânită de o lumină de un alb strălucitor, cu nuanțe intense de galben aprins. Trec pe câteva străzi, ademenit de minunăția ce o aduce și toamna asta generoasă, care iar pictează cu tot sufletul, hrănindu-se etern din aceleași culori. La câteva porţi vezi câteo...
Uneori trăim și minuni. Întâmplări pe care nici nu le-am visat, dar ele se insinuează, ori dau buzna, se lipesc de zilele noastre și totul parcă vine de la sine. Așa aș spune și despre istoria volumului de proză scurtă „Mătase și cafea rece elvețiană”. Text bilingv, în română – spaniolă. Un text pe care...
Ne revedem, dacă socotesc bine, după opt ani. Din locul unde stăm se vede una din arterele principale ale burgului. Ele nu sunt familiarizate şi – asta sigur – nu le spune multe locul ăsta atât de central. Atunci Ioana avea şase ani, era atât de atentă că nimic, fără niciun efort, nu-i scăpa din...
8-9 iulie. Au mai fost zile în răstimpul acesta, dar voi scrie despre plecarea la Zitcovica! și Golubăț la Festivalul de „JOC ROMÂNESC”. Români noi, români-vlahi ei! Zi toridă. N-a fost grabă să ajungem că oricum era timp berechet ca să avem ce cheltui până se purcedea la program, până ritmul muzicii de jos se...
Sunt locuri, ca şi acesta, în care, abia intrat pentru prima dată, simţi atmosfera familiară. În orice parte te duci cu privirea, ambientul – spaţiile armonios dimensionate, culorile, mobilierul, aerul proaspăt, înmiresmat, lumina abundentă ce intră prin ferestrele largi te îmbie să zăboveşti. Nu se simte ceva din ce îi e propriu unui loc în...