La mulți ani și la multe lecturi în anul care stă să înceapă!
Redactor-şef Dumitru Oprişor
Month: December 2024
Post
Între amintiri şi exegeze (28)
Stere Gulea ar fi putut, zic eu, să fie un prozator de cursă lungă. În acest volum „Scrisoare către nepoatele mele. Însemnările unui regizor” el este , deopotrivă, memorialist, prozator şi, fără îndoială, regizor. Fiindcă după Moromeţii, partea întâi, partea doua, a treia, Stere Gulea este unul din marii regizori ai culturii române. Cultura română...
Post
Rezonanţa Schuman (12)
Dacă tot ne gândim la moarte ca la ceva împotriva firii, absurd, fără a mai face trimiteri la filozofii antici, de la Platon încoace, e interesant de văzut/citit, acum, părerea unui scriitor-jurnalist englez, care a încercat, riscant, după experiențe petrecute de el însuși în Himalaya, alături de mari yoghini, de sihaștrii dedicați întru totul spiritului,...
Post
Trăind singurătatea
Textele din Vorbind singur*, nu aduc prea multe noutăți față de cărțile anterioare ale lui Mircea Pora. Nici ca abordare narativă, nici tematic, nici ca viziune, nici stilistic. Ele nu ies din perimetrul cunoscut al prozei sale, așa cum el a fost mereu și mereu remodelat, de fiecare dintre cele douăzeci și unu de volume...
Post
„Dincolo de mormânt”
Pentru un dramaturg abordarea mitologiei eminesciene devine o chestiune extrem de riscantă. Și când scriu „mitologie”, mă gândesc, deopotrivă, la existența lui omenească, la iubirile poetului și, deasupra lor, iubirea pentru Veronica Micle, muza supremă, nu scutită de o recunoscută relație cu „maleficul” Caragiale, pe care Eminescu, se zice, l-ar fi amenințat cu moartea, dacă...
Post
Un gol în așteptare
„Mă-ntrebi ce fac?!” „Rămâi sănătoasă, cucoană, că-mi iau geamantanul şi plec”, vorba chiriaşului grăbit. Aşa le cam filosofai tu, în gând, cu nu știu cine, în faţa unui geamantan închis, descoperit în şanţ, înfipt într-o rână, oblic, ca un rest dintr-o cruce la margine de drum, o sperietoare de ciori, rămasă ciuntă de un braţ,...
Post
Robert Șerban: Șapte haiku-uri
* * * Tudor îmi face portretul și zâmbește: semeni c-o mamă. * * * De pe ecvestra proprie să cazi în cur, ce umilință. * * * În cărți, litere tot mai mici. Ochi tot mai chiori. Lupe și lacrimi. * * * Cireșe roșii, roșii, dar foarte acre. Mă-ta, natură! * * *...
Post
„Între mort și viu, eu, singuru-ți fiu”
Tudor Crețu este scriitor, jurnalist, manager cultural și doctor în literatură cu o teză despre raportul dintre imaginarul literar și narcotice. A debutat în anul 2001 cu volumul de poeme Dantelările Adelei. Au urmat volumele de versuri Obiectele oranj (2005), Fragmente continue. Poeme live (2014), Blesteme & more (2021). Ca prozator debutează în anul 2008...
Post
Ion Oprișor: O pasăre oarbă
* * * umbra își așteaptă noaptea așa cum moartea își așteaptă de o mie de ani sângele său zbuciumat mereu te uiți după primăvara altora îmi spui când toată bucuria altor mâini ți se întinde să te întrebi dacă totul este așa cum s-ar fi cuvenit să plângi să râzi să alergi în vârful...