MOMENT DE PRIMĂVARĂ Râd câmpurile râd râd în crengile pomilor soarele se adună în ochi de lumină răsărit din rădăcini cu trupul în desenele roadelor totul e minune de solstițiu când primăvara își cere dreptul la instanța divină să își deschidă drumuri spre vara iubirilor când cerul arde în soare acoperit cu aurul de salbe împletite peste pieptul îngerilor...
Poezie

Maria Nițu: Ca o dâră de melc
Pe de altă parte, viperele! E timpul viperelor inofensive, constați,în promenada prin oraș,dintre două dezbateri,e timpul viperelor ieșite la soare,să se -ncălzească pe asfalt,și câinii vagabonzi dormitând,în „poeme leneșe” vorba lui Cristi,în mijocul drumului,(stațiunea e mică,iar șoferii le știu obiceiurile,și-i ocolesc firesc, cu familiaritate,ca-ntre prieteni, la siestă),„ăsta e dulăul din deal,de la Podul Roșu,de la Palatul Coronini cel bântuit de...

Gabriel Chiriac: Ca și cum aș scrie
[***] (la radio cântă „cry baby” janis joplin, și-n bucătărie apa din ceainic clocotește tandru, fără să-mi ceară voie, ca și cum independența femeii e doar un mic experiment casnic pe care-l repet fără chef, încercând să reinventez feminismul în blugi lălâi și să-mi justific acut dreptul la contradicții zilnice și amoruri ratate) aseară am visat că mă sărutam cu...

Doina Magheți. În fața balconului
Unchiul Toni mă trage după el Mă uit în fotografie. Unchiul Toni mă trage după el. Ce sandale frumoase am! E dimineață de tot. Am ochii lipiți de somn. Merg ca un robot zdruncinat. Unchiul Toni mă smucește tare de mână. Vreau să-l trag de palton, să se oprească. Nu pot. Vreau să-i trag un pumn. Nu pot. Aerul e...

Emil S. Varga: Spectatorul din umbră
SPECTATORUL DIN UMBRĂ Cu ultimii bani Mi-am cumpărat un bilet Cât pentru o zi și o noapte În teatrul dorințelor… Apoi mi-am căutat cuminte Locul meu langă al tău, al lui Parc-am fi fost înșirați În toate privirile de deasupra Cu sau fără mască Eram într-o zi de weekend Purtătorul unui bilet Cu soarta cât ochii unui pește Prea puțin...

Felicia Green: Ar trebui să recunosc…
N-ai unde un boschetar doarme pe scaunul din stația Alecu Russo e frig plouă în troleibuzul 12 e mare îmbulzeală și realizez că suferința e la ea acasă peste tot în lume n-ai unde dormi în siguranță. Mărturisire ar trebui să recunosc mai bine de atât nu știu cum să trăiesc. Din plictiseală te-aș întreba dacă mai bei pastile de...

Firuț Mihuț: Cum să devin iarbă…
ULTIMATUM Am visat că mi s-a cerut să încep să scriu ultimul poem. Speriată, pasărea sufletului a uitat să mai cuibărească, în stufărișul fără sfârșit al visării, tremurând la fiecare pocnitură, la fiecare fâlfâire a clipei. Simt cum se împuținează cuvintele, vinul de leac, pus la păstrare în butoaiele închise ale eternității, ca să astâmpere febra poemelor. Dacă mă va...

Adina Vâlcu: Ne încearcă uneori…
Sufletul meu a întâlnit sufletul tău,într-un joc aprins al iubirii,ce transformă neviaţa în viaţăşi murirea în nemurire. Inima mea a întâlnit inima ta,într-un cântec pătruns de tandreţuri,ce topesc un gheţarşi-l transforă-n Râul Vieţii. Fascinant! Ce joc nebunne încearcă uneori,ce-i pe lume mai frumos,dacă nu iubirea-n doi?! …

Ivo Muncian: În mijlocul sensului giratoriu
ÎNŢELEGERE PENTRU O ALIANŢĂ Mă scuzaţi, Dar nu-mi aduc aminte că ne-am şi cunoscut, Asta dacă nu ni s-au inresectat căutările Într-o altă viaţă Pe când eram tot şlefuitor de vise Şi-mi petreceam zilele pe urmele fantomelor. Acum că ştiţi că sunt un om curios, Mă pot alătura vouă Dacă mă convingeţi (argumentat) Că undeva pe marginea unui drum Vom...

Ileana Petran-Păușan: De parcă…
*** în ultima vreme mă cert cu mine ca la uşa cortului nimic nu-i bine cenuşa acoperă amintiri visuri culmi şi abisuri încât nu mai sper şi-mi vine să alung ideea că se va naşte în mine pasărea aceea *** păpuşă supusă a vieţii… purtată de invizibile sfori de parcă jocul mă trăieşte iubirea mă trăieşte durerea mă trăieşte viaţa...

Iosif Băcilă: Pe pragul sufletului
Toamnă Lui COSTEL SIMEDREA E toamnă iar în frunza de pe deal, E toamnă multă-n foșnetul pădurii – Și câtă toamnă e, când stând pe mal, Mai spui „a fost odată”-n colțul gurii! E toamna mea și-a ta, și-a orișicui În vers, cântare și-n poveste – Și câtă toamnă e, când mergi hai-hui, „A fost”, „era” – îngâni – și...

Angi Melania Cristea: Dimineți hibernale
Dimineți plicticoase în diminețile acelea când îmi spuneai toate neputințele te-am iubit suprem erai norii și câmpiile calul pag al neliniștilor mele îmi sărai orele și decolorai timpul fâșneț poate așa ți-am învățat primele cuvinte aerul lor cast mi se răzvrătea în piept nu erai decât umbra fragilității mele frumusețea clipelor de levitație rasa din care vii mamă are un...