Poezie

175 de ani de la nașterea Poetului Național Dintre sute de catarge                         Care lasă malurile,                         Câte oare le vor sparge                         Vânturile, valurile?                         Dintre pasări călătoare                         Ce străbat pământurile,                         Câte-o să le-nece oare                         Valurile, vânturile?                         De-i goni fie norocul,                         Fie idealurile,                         Te urmează în tot locul                         Vânturile, valurile.                         Neînţeles rămâne gândul                         Ce-ţi străbate cânturile,                         Zboară vecinic, îngânându-l,                         Valurile, vânturile.

* * * Tudor îmi face portretul și zâmbește: semeni c-o mamă. * * * De pe ecvestra proprie să cazi în cur, ce umilință. * * * În cărți, litere tot mai mici. Ochi tot mai chiori. Lupe și lacrimi. * * * Cireșe roșii, roșii, dar foarte acre. Mă-ta, natură! * * * Pământ sub unghii. Naufragiat să...

* * * umbra își așteaptă noaptea așa cum moartea își așteaptă de o mie de ani sângele său zbuciumat mereu te uiți după primăvara altora îmi spui când toată bucuria altor mâini ți se întinde să te întrebi dacă totul este așa cum s-ar fi cuvenit să plângi să râzi să alergi în vârful picioarelor să nu ți se...

Prin iarba-nrourată din grădină se face ziuă. o zi bună. lumina în creştere dă naştere culorilor. apune într-un con de ceaţă luna. şi te zăresc venind cu un mănunchi de raze prin iarba-nrourată din grădină. parcă ar fi întâia dată. oare ce deosebeşte această zi de prima noastră zi pe lume? tu îmi răspunzi cu un surâs ce-nseninează totul. Sfârşit...

Gol În jur liniște pe ramul meu anotimpuri dezmembrate taie sufletul te întrebi cine a depozitat aici atâtea resturi ce vânturi au adus de-a valma sunetele și culorile ce ești tu între atâtea straturi de care se reazemă furnicile de ceasul tău zilnic se împiedică umbra și căutătorii de nimic. arunci gresia peste umăr Desculță traversezi deșertul un fir de...

Nu sunt unul dintre cei care… Nu sunt unul dintre cei care și-au părăsit locul natal Sunt cel întins în iarbă, în mijlocul câmpului. În bătaia Soarelui alb din Linești. Nu sunt unul dintre cei care și-au uitat locul natal, Fântâna de la marginea drumului, În capul satului, un crâng, un pod și un hududoi. Salcâmi și O băncuță de...

* * * Cât te vei mai întinde, tu, umbră a nimicului? Vei ajunge pînă aici? M-am săturat să îmi tot schimb culoarea. Taur blând, emoție de seară, sunet în voalul miresei. Ai auzit? La început a fost tăcerea. Și tăcerea era la om. Și omul era tăcerea. Tu nu te încrezi în Dumnezeu nici cât o vrabie, mi-ai spus,...

ÎN LUMINA FEROCE Poate timpul care nu mai e în alte camere din apropierea nimicului, în aspre frunzișuri ale limbajului, când se aude ploaia strivind intimitatea erorii, supunerea într-o primăvară a deziluziilor fierbinți, vino și urcă în neputința celui ce pleacă, ziua impudică îmbătrânește în gura amanților fericiți, nori și silabe în proiecții fără cuvânt și limita aurie ca o...

* * * Aș vrea să știu de ce iubesc cum fac mereu să nu mă pierd de ce din lacrimi rugi eu făuresc și clipele tristeții ajung ca să le șterg. Aș vrea să știu de ce mi-e dat penelul cu care recompun iubirea din nimic și cum adun la piept cu drag poemul în nopțile târzii când Ceru-i...

Surâsul zilei alchimii ascunse făuresc surâsul zilei și lumina revărsată peste singuratice poteci printre înțelesuri e-atâta răcoare între lucrurile cu pleoapele trase printre care grăbesc spre mereu alte incerte margini ale bucuriei de a crede în puterea cântecului răscolitoare Ca nisipul ca apa ziua mi se scurge printre degete ca nisipul cărărilor răscolite când și când de câte-un vânt ce...

im)perfect există o limită de supraviețuire pentru sensibilitate în lumea asta de cretă //gândești prea mult scrii prea mult și mai ales simți// oameni cu inimi apretate îmi spun ce să fac și mai ales ce să nu ei cred că pot ajunge-n Valhalla pe căi ocolite mituind păzitorii aleg calea de sare drumul de piatră zilele-s albe nopțile-s lungi...