Are doar 12 și a gustat din bucuria ce ți-o dă tribuna. Asta numai atunci când reușești să o răsfeți, fie și numai pentru câteva clipe. Cu un dribling, o pasă, o fentă… Să nu mai spunem de un gol. Plac până la extaz cele înscrise după o acțiune pe cont propriu sau printr-o execuție...
Lecția învățată la timp îți prinde bine la drum lung!
Ca orice spirit de oltean, domnul Mircea Șchiopu, cu stilul său direct, este convingător. A jucat fotbal în Divizia B, la Recaș, echipă ce a intrat în folclor cu strigătura ”ACR Recaș nu e Poli”. A intrat și a rămas în memoria colectivă. Dar nu și-n mintea cui ar fi trebuit. Mircea Șchiopu, la un...
Ghirozanca!
Femeia nu mai este. E plecat de curând. A lăsat moștenire în sat – lumii, cum îi era vorba – doi copii, cinci nepoți și cinci strănepoți. În lunile care au au trecut de când și-a început ultima călătorie, în casa ei s-a petrecut un singur eveniment care a rupt ritmul cotidian: s-a căsătorit strănepoata...
Botez edilitar
Un aspect mai puțin băgat în seamă al dezvoltării edilitare a unei localități, care nu este însă nici atât de simplu, nici atât de puțin important pe cât am putea crede, este atribuirea de denumiri arterelor rutiere apărute o dată cu extinderea vetrei unei localități. Pe parcursul ultimei generații, în care a cunoscut o dezvoltare...
Sărbători Fericite!
Încercările vin și trec, la fel și bucuriile, dar veșnicia le cuprinde pe toate. Fie ca Sfintele Sărbători ale Învierii să vă găsească sănătoși și să vă aducă împlinirea speranțelor. Sărbători Fericite!
Omul ferit de singurătate
În Ghiroda, absența lui Tie nu a trecut neobservată. Pe ulița care ducea către islaz, între timp se mai ridicase o casă. Era cea de a treia. Între ea și a lui Tie, situată imediat după întretăierea drumului cu ulița din dreapta ce se duce către Bega, mai rămăsese loc de vreo cinci plațuri. Vecinul...
La Timișoara, spiritul Occidentului se simte mai bine ca oriunde în România
O întâlnire nesperată. Era în 21 iulie 1990, nu ne dumiriserăm încă bine de Revoluție și Mineriadă, și mă trezesc în fața unui om atât de cunoscut și atât de depărtat de mine, Aristide Buhoiu. Îl știam din impresionantele reportaje „Drumuri europene”, care mă făcuseră să visez cu ochii deschiși Occidentul, apoi dispăruse de pe...
Portrete în (ne)mișcare (2)
Poet, prozator, parodist și publicist, Mircea Micu era un personaj desprins parcă din cărțile sale. Ironic cu nuanțe de sarcasm, conviv de nădejde, fost secretar mulți ani al Asociației Scriitorilor din București (între timp desființă), prieten la cataramă cu Fănuș Neagu, alături de care împărțea gloria literară pe criterii subiective la restaurantul Uniunii Scriitorilor de...
Portret la lumina de Paști
Vali s-a trezit cu noaptea-n cap, să se ducă la cimitir, la tămâiat, să aprindă lumânări la mormintele dragi și să-și tămâie morții până nu se lumina de ziuă. Din depărtare, cimitirul părea un câmp de licurici. Apropiindu-se,simți un fior de ceremonie religioasă, de umbre cu făclii subțiri în ulcica din mâini, înconjurând de trei...
Rațiunea lui A FI (1)
Un critic susţinea că e nevoie de minimum cinci mii de cuvinte pentru a descrie un peisaj, un portret, o compoziţie, ori o natură statică. Se prea poate, dar literatura nu e făcută din descrierea unor lucrări de artă plastică sau a unor imagini. E apanajul altor epoci să găsească paralele între imagistica literară, imagistica...