+ Nu e zi lăsată de Dumnezeu să nu fiu întrebat de către unul, altul cât câştig de pe urma strădaniilor mele da a scrie. Mă văd stând la maşina de scris de dimineaţa până seara şi li se pare complet aiurea că în timp ce alţii fac plajă, stau la o bere, merg la...
+ Continuând să scriu aceste pagini din litanie, dezvăluindu-mi pentru mine sine sunt, mă îndepărtez de cel de odinioară, deschis călătoriilor prin alte ţări sau pe munte, când mi se releva viaţa ca un dar al lui Dumnezeu, ce merită să fie primit. Scriind acestea simt că mă eliberez de un balast confuz pe care-l...
Unicitatea fiinţei stă şi în tainele pe are le aduce cu sine în întâlnirea cu partenerul său, în cele ce-i separă mai apoi existenţa de el şi-i crează acea independenţă faţă de ceilalţi. Cu cât oamenii se văd mai rar, cu atât vieţile lor se depărtează pe nişte orbite ştiute doar de cel ce le...
Tot mai des rămânem singuri cu noi, dimineaţa, înainte de trezirea celorlalţi, sau seara, după ce s-au culcat ori s-au retras la televizor, şi ne vorbim despre ziua care a trecut, ca un fel de jurnal intim nescris şi constatam că, la fel ca şi în ziua precedentă, am participat la o partidă de şah...
Nu cred că înţelepciunea vine odată cu bătrâneţea. Timpul mai degrabă îngroaşă trăsăturile de caracter ale omului şi le transformă în nişte riduri de piatră, pe care nu vrea să le vadă, dar nici nu se poate feri de rigiditatea lor, nu poate trece dincolo de cele câteva trasee pe care le cunoaşte. Atâta doar...
O năstruşnică reclamă ce ne împinge spre trăirea fiecărei clipe de viaţă are ca protagoniste două efemeride într-un peisaj mirific de început de lume, undeva într-un luminiş de deasupra unei pânze de apă. Verdele copacilor, aburul albastru de deasupra lacului, lumina ce vine pieziş spre privitor punând în prim-plan imaginea săltăreţeifiinţe de o zi creează imaginea...
Firesc, dincolo de măruntele noastre drame, încheiate adeseori cu tragedii, de care nu știu decât o mână de oameni care ne sunt neamuri, prieteni, cunoștințe, care se termină prin miraculoase supraviețuiri, ”uitarea” – această mare doamnă a trecerii oamenilor prin existență – a intrat, poate și datorită succesiunii ultrarapide a informațiilor în cunoștința generală, a...
În aparent monotona și lipsita de spectaculozitate viață trăită până acum (ce-o fi mai departe e complet previzibil), care m-a îndrumat pe calea unei simple alternanțe interioare între extreme, fără să fi lezat pe cineva, fără să fi încercat măcar să nu fiu eu perdantul, cu empatie difuză, mereu în gardă, păstrându-mi o mică marjă...
În una dintre cărțile lui, de vreo 450 de pagini, Paul Brunton încerca să-și apropie conaționalii, care tocmai pierduseră India ca și colonie, precum și întreaga gândire europeano-americană de spiritualitate orientală, de modul în care practicantul yoga, cu toate variantele existente în Extremul Orient, reușește să se detașeze de limitele raționalului, prin câteva demonstrații prolixe,...
Privesc spre pereți camerei mele de lucru și nu-mi vine a crede că, pentru prima dată în ultimul sfert de veac și mai bine, e luna septembrie, cu zile mai scurte, cu soare blând, cu ploi mocănești ce anunță deja viitorul anotimp. E toamnă. Pereții sunt acoperiți cu tapiserii ale soției, ce-mi aduc aminte de...