Proză

Trecuseră câteva luni bune, de când Toader şi Fredy se înapoiaseră de la Gödöllo. Bănişorii strânşi, încet, încet le va schimba viaţa. Da, Maria rămăsese în continuare să lucreze la bucătărie, în nici un chip nu reuşiseră să o convingă să vina acasă, la Charlotta. După câte văzuse, adică luxul şi felul de viaţă de la castel, Toader se gândea,...

Încăperea principală a cabanei era destul de mare. Mircea aproxima, așa, ochiometric, că avea cel puțin cincizeci de metri pătrați. Dar, din cauza rafturilor de pe pereți, a mulțimii de obiecte, a hărților întinse peste tot, a mesei uriașe din mijlocul încăperii, ticsită de tot felul de aparatură electronică, gandgeturi, a scaunelor rotative de o parte și de alta și...

Am visat un vis azi-noapte. L-am visat cum nu se poate mai bine, puţin după miezul nopţii. Visul era color şi mirosea a câmpie şi a ţinut numai şapte picosecunde. Pe urmă m-am trezit; de regulă, aşa se întâmplă. Se făcea – dacă am visat, doar se făcea, nu-i aşa? – se făcea că m-am trezit deodată, pe o margine...

(Fragment) Nu avea să iasă nimic serios, până la urmă, din scurta lui poveste de amor cu Rita. Fata avea să dispară din viața sa tot atât de repede cum îi ieșise în cale. Cu o noapte înainte de a se despărți de el, Rita i-a susurat, printre reprize de râs fără egal prin naturalețea lor, cu deplină afecțiune: —...

Ceața de pe Dunăre avea culoarea laptelui și Gheorghe Dascălu a intrat în cabina căpitanului, iar ofițerul de la Securitate nu a mai controlat-o, asta pentru că Petre Barbu, comandantul șlepului, se cunoștea cu reprezentantul instituției care reprezenta ochiul și urechile poporului, era deja o rutină, așa că tânărul din Brăila a ajuns la Viena după două săptămâni și a...

(fragment) … În sală, ca niciodată, ghidonată de activiștii de la propagandă și organizatoric, lumea se și așezase în scaune, așteptând năucită sosirea la prezidiu a nomenclaturiștilor. În pauză, mai nimeni nu îndrăznise să comenteze cele întîmplate, precauția reactivându-le instinctul de apărare, căci fiecare pe fiecare se bănuia a fi informator. – E toată lumea prezentă, putem începe?, o întrebă...

Câteodată calitatea de om al culturii oferă ocazii inedite de întâlnire cu categoria largă a potențialilor – tinerii, pentru care cartea, mai ales literară, constituie la școală, în general, obiectul referatelor ezoterice, împănate cu un argou sofisticat, bune de copiat on-line cel mult. Așa a ajuns domnul Manell, autorul recentului volum „Țipătul Vaginului” (cumpărată la început de voyeuriști, ca să...

M-am înscris și eu în programul primăriei „Adoptă o masă de ping-pong”. Verde, cu margini crem, cu fileu elegant, ușor curbat la mijloc, și picioare ținute strâns, încrucișate. Am văzut-o într-o poză de prezentare și, deși era identică cu restul, m-am atașat de ea iremediabil. Asta se întâmpla acum doi ani, înainte de a mă muta în bloc. Luat de...

– Eu sunt, i-am zis, străduindu-mă să-i câştig simpatia. Suspectați-mă doar de bunăvoință! Fermierul, la fel de distant, mi-a întins mâna,  apoi a împins poarta,  încuind-o de două ori. Acum, întors către mine, cu ştiutul semn, mi-a făcut invitația să înaintez către casă. Au urmat destui pași într-o derutantă tăcere, umăr lângă umăr, pe aleea care urca abia perceptibil. –...

Bulja era bucătarul Regimentului VI Husari. Cu fața încruntată i-a zis lui Iosif că e ziua lui la bucătărie și ca el o să-i fie comandant și a plecat. Băiatul s-a trezit, și cât ai spune pește era îmbrăcat și pregătit de muncă. Soarele nu răsărise încă.  Printre sfărăituri și mormăituri, a aruncat otavă la cai după care a pornit...

„Du-mă undeva, unde vrei tu!” Bărbatul porni motorul și, fără să gândească ceva precis, puse mașina în mișcare. După primele sute de metri, intui, mai mult decât conștientiză, încotro să se îndrepte. La prima intersecție întoarse și se îndreptă spre munții blânzi din apropiere. Nu era departe, cel mult o jumătate de oră până la așezământul monahal. Femeia se ghemui...

(fragment) Cu o uşoară ezitare, Codrin îşi trecu din nou palma pe deasupra bolului cu apă lălâie, iar algele dinăuntru se tulburară, pentru a se aşeza apoi în aceleaşi cuvinte. În litere de culoarea mătăsii-broaştei, a căror rostire, cu trei sau patru generaţii în urmă, i-ar fi adus ani grei de canon. Îi spuse asta cinstitului Albu, mirat el însuşi...