Proză

(fragment) Era un cer pictat în culori neverosimil de frumoase, cu pete de albastru, de mov și de roșu sângeriu. Semăna cu o boltă fără început și fără sfârșit care acoperea toată întinderea pământului de parcă Dumnezeu alesese să se joace cu mințile muritorilor punând toate acele culori puternice dinaintea lor ca să-i smintească și să-i sperie în același timp....

L-am visat pe bunicul. Nimic nou! Toată lumea, din când în când, îi visează pe cei plecați. E în firea lucrurilor, cumva…Stăteam amândoi la povești, sub nucul mare din fața casei. Era sărbătoare și bunica făcea gogoși. Cele mai bune de pe lume! La picup-ul vechi, așezat în fereastra mică, vocea Filofteiei Lăcătușu.– Știi, a murit la cutremur. Săraca! Multă...

Fără voia lui, în comitetul de organizare fusese inclus și Ilie Rizu. Nu a acceptat, protestase fățiș, susținând că misiunea i s-a încheiat din momentul când a dus ultimul ordin de mobilizare. – Ești de bază, l-a flatat Pleașcă. Răspunzi de băutură, rânduială, să curgă bine serveala la masă. Tu ești ager la minte, le observi la țanc. – Domnule,...

Stă întinsă pe canapea cu căștile pe urechi, deși altfel nu ar deranja pe nimeni pentru că e singură în apartament, dar așa replicile actorilor din piesa de teatru pe care o va juca în curând le aude ca venind din interior, din partea aceea a creierului unde se nasc cuvintele, de parcă ea le gândește în același moment în...

Pe drumul șerpuitor ce leagă Oravița de Anina treceau, acum câțiva zeci de ani, niște autobuze mici ale căror motoare erau în dreapta șoferului, adăpostite sub o carcasă, la rândul lor îmbrăcate în vinilin, calde și plăcute când afară era frig și bătea coșava. Pe cutia asta zumzăitoare și fierbinte îi plăcea lui Vasile să se întindă, ca o pisică...

Mă uit eu la el și îi zic: Bă, tu nu exiști! El, că ba, există. Bă, crede-mă pe cuvânt, că-ți vreau binele, nu exiști, n-ai existat și n-o să fii real, neam de neamul tău, îi mai spun. El, că să-i sară ochii din cap dacă nu-i mai real decât realitatea. Insist: Îți mai zic o dată cu frumosul…...

Înainte de a o trimite, povestind, iar în călătoria vieții, am flatat-o: -Ați fost o femeie foarte frumoasă! Mi-a mângâiat brațul drept și s-a dezmierdat: – Ooo, săraca de mine. Am trădat! Asta, de fapt, te-a şi adus aici! Încă nu mi-am primit pedeapsa. Nici mult nu mai este. Mi-ar plăcea să te ascult cum îți justifici venirea. Nu trebuie...

Abia după Bunavestire a aflat moş Auşu că banii pe care îi depusese la bancă s–ar fi prăpădit… adică nu–i mai putea retrage. Era cu câteva zile înainte de scadenţa dobânzii la trei luni când l–a oprit tam–nisam nea Ghiocel, chiar în colţul maidanului unde se antrenau cavaleriştii. – Ai ceva bani la bancă? a zis Ghiocel. – Am… ceva,...

Câinele lătra furios, zbătându-se în lanţ. Vezi, că mulți s-or gândi la Brigitte Bardot. Şi ție îți plăcea: în copilărie era vedeta din filmele tale preferate … O revăzuseși acum la TV, cu riduri, dar cu un surâs unic, împlinit de acte caritabile pe scenarii canine. Era în vizită prin Bucureştiul lui Băsescu, chiar şi Domnica, maică-ta, care recunoştea și...

Când joci ping-pong la perete crezi că știi de la început deznodământul. Lovești mingea o dată și încă o dată și mai o dată, iar la un moment dat te gândești că ai putea face asta până la capătul zilelor, că poți juca de la egal la egal cu peretele, că nu are cum să te bată, că e imposibil...

(Fragment) Austria, 1856 Era aproape ora 13:00 când Alexander ajunse acasă. Chestiunea cu decesul lui Volker dura enorm de mult. Înştiinţase autorităţile din Viena şi, în alte două ore jumătate, doi reprezentanţi ai Departamentului de Criminalistică se aflau la faţa locului. Alături de ei era şi medicul legist care efectuă autopsia. Luaseră probe peste probe, măsurând şi examinând cadavrul şi...