M-am înscris și eu în programul primăriei „Adoptă o masă de ping-pong”. Verde, cu margini crem, cu fileu elegant, ușor curbat la mijloc, și picioare ținute strâns, încrucișate. Am văzut-o într-o poză de prezentare și, deși era identică cu restul, m-am atașat de ea iremediabil. Asta se întâmpla acum doi ani, înainte de a mă...
Mergeam pe lângă gardul Politehnicii. Veneam dinspre Piața Bălcescu, locul din care se putea vedea buricul lui Dumnezeu. Platanii făceau umbră mașinilor parcate la semafor. Pe bulevard treceau alene biciclete cu picioare dezgolite. Îmi scuturam barba într-o parte și-n alta, hrănind ciorile. Atunci am văzut pentru prima dată Tigrul. Auzisem de el dintr-o povestire cu...
Există întrebări pe care le putem amâna la infinit, mințindu-ne că sunt probleme ale viitorului. În „Judecătorul artificial” Geo Moisi ne arată că viitorul a sosit deja. Dacă, în urmă cu câțiva ani, vorbeam despre inteligența artificială (IA) ca despre o curiozitate tehnică sau ca despre un generator de poze amuzante cu pisici, în 2026...
În fiecare dimineață, Mihai ieșea din casă, se urca pe bicicletă și pornea spre job. Parcurgea mai întâi bulevardul Poligrafiei, continua pe Antenelor, apoi pe Luminii și ajungea, într-un final, la sediul firmei, aflat pe o străduță învecinată cu Piața Romană, acolo unde își petrecea mai mult de jumătate din zi. De fiecare dată când...
Cred că cea mai bună introducere la volumul lui Cristian Vicol este o constatare sumbră: printre cele mai tulburătoare cărți se numără acelea care, în loc să inventeze monștri, ne arată ce se întâmplă atunci când oamenii își duc până la capăt propriile concepții despre fericire, ordine și viitor. Cartea lui Cristian Vicol – Antiutopia....
În față, la o măsuță, protejat de un paravan din plastic transparent foarte înalt, stătea un indian îmbrăcat într-un sacou din postav roșu cu epoleți și fileturi aurii. Se uita țintă înainte. În prima clipă, Sorin a crezut că este un fel de statuie de ceară sau un manechin, indus în eroare de plastic, de...
Există cărți pe care le citești și cărți care te poartă. Odiseea adriatică a timișoreanului Mugur Ioniță face parte din a doua categorie. Dintru început voi spune că există o anumită ariditate a spiritului local, pe care doar praful pustei bănățene o poate explica. Probabil de aceea noi, timișorenii, privim mereu spre orizont, cu o...
Marius este un vecin atipic. Scund, grăsuț, dar foarte activ. Precum o minge aflată mereu în rostogolire. Un alt vecin, Cosmin, l-a poreclit bosulică. S-ar putea spune că nu e o poreclă onorabilă. Și că ar trebui să evităm astfel de etichetări. Personal, mă feresc cât pot. Ba chiar mă forțez să nu-l confund pe...
Patricia Lidia face parte din trioul care organizează evenimentele Să ciTimișoara, alături de Adrian Petru Stepan și Cristian Vicol. Volubilă, mereu cu zâmbetul pe buze, Lidia este o prezență care rămâne în memorie. Până la apariția volumului „Chipurile întunericului”, o știam preocupată de cărți și jocuri pentru copii — tocmai de aceea, tematica aleasă pentru...
L-am cunoscut în față la Csíki Beer House. După cum avea să susțină mai târziu, vopsea pista de biciclete cu verde fosforescent. Eu țin minte doar că avea lângă el o sticlă cu bere și își privea mâna. O ridica, o sucea pe toate părțile, își apropia degetele și pocnea cu ele sau doar le...