Cu Ion Jurca Rovina am fost coleg de cameră, am intrat în același an la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. Era vremea în care scria poezii, ca orice tânăr filolog își trăia cu intensitate sentimentele, bucuriile, tristețile și încerca să debuteze cu un volum de poezie, Tânguirea iconarilor. Mi se părea un titlu...
Dacă e luna mai e luna florilor – de toate semințiile semințelor: panseluțe și petunii, lalele și iasomie, bujori și gălbenele, maci și lăcrămioare, flori albe de soc și flori roz de măceș, crini, iriși, margarete, flori de piatră multicolore… Mie însă luna mai îmi aduce iz de begonie (Begonia Rex) prin amintirea unui volum...
Academia Română, Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice ”Titu Maiorescu”, Biblioteca Academiei Române, Filiala Timișoara, în colaborare cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala ”Valeriu Braniște”- Timiș a organizat, în prima săptămână a acestei luni, simpozionul științific ”Ștefan Augustin Doinaș, o sută de ani de la naștere.” Timp de câteva ore, în fața unui auditoriu...
De fiecare dată, la apariţie, o carte semnată de reşiţeanul Nicolae Sârbu te readuce în preajma literaturii adevărate, a scrisului adevărat. Poetul e un substitut, omul – un unicat, poezia şi omul sunt congenere, spiritul funciar care este cuvântul unifică fascinaţiile. Reporterul, însă, e parte din ceremoniile poeziei cotidianului, funcţiile scrisului redobândind, la acest inconfundabil...
Dacă în cele de mai sus deosebeam trei tipuri de texte: organice, anorganice şi neutre, în continuare vom încerca să analizăm diferenţele existente în cadrul beletristicii, mai cu seamă al prozei, între cele elaborate de bărbaţişi cele scrise de femei. Umblând printr-o bibliotecă de aiurea, cu best-seller-uri de ultimă oră, vom constata că majoritatea sunt...
Dialog cu domnul prof. dr. Dumitru Tomoni -Nu vă flatez, dar trebuie spus că lăsați, în locul în care trăiți, o urmă vizibilă prin timp: un muzeu. Care este drumul de la idee la faptă? – În 1979, student fiind la Facultatea de Istorie din București, în al II-lea an, am văzut la Academia Română...
Moşul ãsta a fost un erou, îmi şopti el punând buturugile în roabã. A luptat pânã la cotul Donului. Mi-a arãtat odatã Ordinul „Mihai Viteazul”. Îl primise post-mortem, asta-i fain! Armata îl declarase crăpat. Numai cã rapandula asta nu dăduse ortul popii, fusese doar rãnit rãu şi un ucrainean, un ţãran mai înstãrit, îl gãsise...
Numai din aura mea Fără sfârşit era tăcereaîn cerşi pe culmea muntelui. La poarta răsăriteanăa templului, seminţii întregiaşteptau să vindecmame, copii, vraci,regi, muzicieni. Numai din aura meaţâşneau păsăricu aripi nomade,spulberând,puţin câte puţin,noianul de cercuri diafane. De şapte ori a dezlegatfiravul taumaturgnodul morţii meleşi mi-a plăsmuito altă, şi o altă, şi o altă aură. Fără sfârşit...
De nici o lună de zile, după o lungă întrerupere cauzată de pandemie, la Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, în Sala Orizont, s-au reluat întâlnirile de vineri. De data aceasta, în 27 mai, de la ora 12, a fost o întâlnirea rară – cum a numit-o domnul profesor Cornel Ungureanu, critic literar, președintele...
Mare-i, domnule, puterea gândirii pozitive. Îţi înseninează cugetul, îţi luminează zilele, îţi face ochii albaştri şi părul creţ, ce să mai vorbim! E simplu: ai în creieraşi formule şi convingeri negative, cum că viaţa-i grea, mâncarea scumpă, premierul idiot sau ce mai crezi tu pe-acolo, în general, la tine-n căpşor. Faci inventarul şi scoţi prostiile...