Eseistică

Home Eseistică
Muze și icoane (1)

Muze și icoane (1)

Abia atunci când cineva îți devine apropiat în taina sufletului, și-i descoperi nu doar frumusețea fizic, dar și aceea interioară, începi să-ți pui întrebarea dacă ai fi capabil să trăiești alături de acel om. Pentru un scriitor, sentimentele construiesc imagini mentale ale celor față de care se simte apropiat, ce pot deveni personaje dintr-un fel de variantă de viață, și...

Realitatea dinamică (2)

Realitatea dinamică (2)

Ruptura produsă între receptorul de artă, devenit un fan al mașiniilor, al tehnologiilor, al lucrului exact, și creatorul de artă, rămas undeva în proximitatea ultimelor întâmplări din domeniu încărcate cu semnificații pe care celălalt nu poate și nu are nici un interes să le descopere face ca acesta din urmă să se simtă izolat, rămas cu două secole în urmă,...

Realitatea dinamică

Realitatea dinamică

Puțini sunt oamenii care mai pot fi atrași de o reproducere după natură, de un peisaj sau un portret, dacă omul imortalizat nu face parte dintre cei cunoscuți. Bucuria estetică a compoziției, frumusețea coloritului sau tușele ce conturează portretul îi lasă reci pe privitorii artei, rămasă apropiată de realitatea imediată. El are la îndemână aparatul fotografic, mai mult sau mai...

Groapa

Groapa

Una dintre cărțile care-ți pot marca viața prin mesajul său, ca parabolă a ideii de cuplu uman este ”Femeia nisipurilor” a lui Kobo Abe. Recitită după ani și ani, rămâne la fel de terifiantă în absurdul său. El, profesorul de biologie în căutarea unei insecte, cel ce cade în groapă cu o femeie văduvă poate fi oricare dintre noi. Lupta...

A… ars poetica

A… ars poetica

Se scrie azi, multă poezie, imens de multă. Se publică, se fac lansări și lecturi publice, cronicile de întâmpinare laudă și recomandă, citează și invită la cumpărat, asumat, preluat. Volumul de versuri care ne asaltează din toate părțile e aproape comparabil cu cel al tuturor celorlalte genuri literare la un loc. Și totuși, ceva lipsește! Ceva pe care îl simțim...

Ziua scurtă

Ziua scurtă

Nu e vorba despre un nou ora al funcționarilor ce deservesc publicul dintr-un oraș, nici de întunecarea grăbită a lunilor de sfârșit de toamnă și iarnă, ci de o stranie știre aruncată pe internet și preluată de revistele științifice prin care, după calculele unor matematicieni și astro-fizicieni, care au luat în seamă rezonanța Schumann, noi am trăit azi cele 24...

Sărbători păgâne

Sărbători păgâne

Mai devreme sau mai târziu, fiecare om își constituie un univers al lui, particular, ca un fel de cameră secretă, înăuntrul căreia se retrage, trăiește din plin propriile lui plăceri sau jocuri, ascultând muzică, sau urmărind filme de tinerețe, fotografii, jucând șah cu un adversar imaginar, construind lumi ideale, ori structuri ale unor utopii refulate în tinerețe. E locul sărbătorilor...

Nu întoarcem privirea

Nu întoarcem privirea

”Doi îngeri au sosit apoi la Sodoma și l-au avertizat pe Lot că orașul va fi distrus, cerându-i să fugă degrabă împreună cu familia sa, fără a întoarce o clipă privirea înapoi….” De îndată ce Lot și ai săi s-au pus la adăpost într-o mică cetate numită Toar, Domnul a făcut să plouă cu foc și pucioasă din cer peste...

Aura creştină a zilelor cosmogonice dintre Crăciun şi Bobotează

Aura creştină a zilelor cosmogonice dintre Crăciun şi Bobotează

Sub zarea înmiresmată a celor 12 zile (din 25 decembrie şi până în 6 ianuarie), care încep odată cu Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Christos, şi continuă cu Anul Nou (cu tăierea împrejur a Domnului şi comemorarea Sfântului Vasile cel Mare) şi se încheie cu Botezul Domnului (la 6 ianuarie), cât şi cu Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie), casa, gospodăria...

La Balul mascat de Crăciun

La Balul mascat de Crăciun

Poartă mască! Parola la un bal mascat. Masca în public, peste masca proprie – grimasa de la recepție, Mască peste mască – bal la pătrat. Expresia „am rămas mască” și-a pierdut sensul. Ce atâta uimire și surprindere, când toți sunt tot o mască și un lut! E Balul mascat de la Miezul Nopții. Balul solstițiului de iarnă, când sunt nopțile...

Bizarerii & iresponsabilitate

Bizarerii & iresponsabilitate

Citesc cu plăcere jurnale. Mai ales când descopăr în ele acea intensitate a scriiturii pe care ţi-o dă sinceritatea dusă până la ultima consecinţă. Îi admir pe cei care se livrează astfel în scris, mai ales când reuşesc să iasă din propria biografie, mai mult sau mai puţin spectaculoasă, şi dau seama, crud şi surprinzător, despre lumea în care trăiesc...

Directorul și portarul

Directorul și portarul

Domnul Sandu era portar la o parcare de lângă Spitalul Județean. De fapt, era director, întrucât parcarea era privată, iar el – acționar la firma care o deținea. Era portar, fiindcă ceilalți doi acționari, care aveau, fiecare, câte 45%, din acțiuni, au hotărât să-i dea și lui o pâine. Era director – nu puteai parca acolo fără acordul lui, chiar...