Eseistică

Marea descoperire a secolului al XIX-lea nu a fost motorul cu aburi, nici balonul cu aer cald, ci inconștientul și misterele lui, spunea C. G. Jung într-o încercare de justificare a succesului pe care l-au avut noile „științe iraționale”, teosofia și varianta ei continentală, antroposofia, la modă atunci, în vremea curentului New Age. Ambele au sedus omul modern cu promisiunea...

+ Nu e zi lăsată de Dumnezeu să nu fiu întrebat de către unul, altul cât câştig de pe urma strădaniilor mele da a scrie. Mă văd stând la maşina de scris de dimineaţa până seara şi li se pare complet aiurea că în timp ce alţii fac plajă, stau la o bere, merg la ştrand, ori alunecă pe ape...

Imaginaţi-vă că arhitectul la care apelaţi să vă proiecteze noua locuinţă v-ar apostrofa părinteşte: „Domnilor, metrul, aşa cum îl ştiaţi dumneavoastră, e un concept depăşit, ca să nu mai spun că el a fost abuzat de vechiul regim şi nu putem face abstracţie, dar nici nu mai putem folosi astăzi încărcătura semantică pe care a dobândit-o atunci. Trăim în altă...

Secțiunea de aur este prezentă în multe dintre poeziile lui Eugen Dorcescu. Miozotis, poem de dată recentă, cu care debutează volumul de versuri omonim (v. Miozotis, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2023), frapează printr-un raport numeric foarte apropiat de numărul de aur al lui Euclid (1,61904… față de 1,61803…). Pentru ilustrare, vom avea în vedere schema metrică, forța mesajului și aspecte ale...

+ Continuând să scriu aceste pagini din litanie, dezvăluindu-mi pentru mine sine sunt, mă îndepărtez de cel de odinioară, deschis călătoriilor prin alte ţări sau pe munte, când mi se releva viaţa ca un dar al lui Dumnezeu, ce merită să fie primit. Scriind acestea simt că mă eliberez de un balast confuz pe care-l duc în mine, dezvăluindu-i celui...

Opera gânditorilor români este, de fiecare dată, o tentativă de argumentare și explicare a unor idei-forță spuse. Dar care sunt insuficient explicate, tocmai din cauza marii concentrări energetice a unui spirit nedesfășurat și care nu poate lucra tocmai din limitările unei astfel de ”înfășurări” în el însuși. De la spusele atribuite lui Zalmoxe, la Cantemir, la Eminescu, la gânditorii interbelici,...

Datorez această expunere în scris domniei sale domnului Academician Dan Dubină, președintele Filialei Timișoara a Academiei Române, care m-a onorat cu alocuțiunea sa în Aula academică, la deschiderea Medalionului literar aniversar Ion Jurca Rovina – 85. Precum, și în calitatea sa de moderator, domnului Conf. Univ. CS II, dr. Ioan David.  Poezie. Nu ea mi-a fost începutul. Singur prin beznă,...

Substanța filosofică a proverbelor și aforismelor (1) Disputele electorale interminabile de la noi și din lume mi-au adus mereu în minte observația platoniciană că numai celor cărora nu le place puterea trebuie să ajungă la putere. Republica lui Platon este, de aceea, mai mult o ”cetate interioară” (după cum observa Constantin Noica), în care, prin spirit, fiecare ne dovedim puterea...

„Iarba rea din holde piară…” În 1934, când Sadoveanu publica romanul Nopțile de Sânziene, masoneria română era în plin proces de unificare a celor două mari loji tradiționale ale sale: M.L.N.R. şi Marele Orient al României . Combătută de unii și criticată de mulți, federalizarea a fost văzută de lojele conservatoare ca o încercare de indigenizare a semitismului și de promovare...

Unicitatea fiinţei stă şi în tainele pe are le aduce cu sine în întâlnirea cu partenerul său, în cele ce-i separă mai apoi existenţa de el şi-i crează acea independenţă faţă de ceilalţi. Cu cât oamenii se văd mai rar, cu atât vieţile lor se depărtează pe nişte orbite ştiute doar de cel ce le parcurge. În viaţa fiecărui om...

Tot mai des rămânem singuri cu noi, dimineaţa, înainte de trezirea celorlalţi, sau seara, după ce s-au culcat ori s-au retras la televizor, şi ne vorbim despre ziua care a trecut, ca un fel de jurnal intim nescris şi constatam că, la fel ca şi în ziua precedentă, am participat la o partidă de şah la mai multe mese, camarii...

Nu cred că înţelepciunea vine odată cu bătrâneţea. Timpul mai degrabă îngroaşă trăsăturile de caracter ale omului şi le transformă în nişte riduri de piatră, pe care nu vrea să le vadă, dar nici nu se poate feri de rigiditatea lor, nu poate trece dincolo de cele câteva trasee pe care le cunoaşte. Atâta doar că la bătrâneţe rişti mai...