Ce sunt, la urma urmelor, regii, tiranii, altceva decât nişte proiecţii limitate ale lumii obişnuite, aşezate deasupra acesteia, între limite şi reguli specifice, ca să o poată domina? Cine le asigură sângele albastru care ar curge dintr-un fluviu celest? Cine altcineva poate asigura nemurirea unui muritor, decât harul său? Cum mă întreb, ca atâţia alţii...
Eugen Dorcescu ilustra sublimul blagian cu poezia în care a descoperit, cu aproape jumătate de veac în urmă[1], secțiunea de aur: Izvorul (60/36 = 1,66666…). Reproducem textul acestui poem: Împărății s-au prăbușit.Războaie mari ne-au pustiit.Numai în Lancrăm subt răzorrămas-a firav un izvor. Păduri s-au stins. Și rând pe rândoameni în umbră s-au retrasveșminte de pământ...
Se face mereu apel către toată suflarea inteligentă că şansa vieţii lor, a sănătăţii lor, stă în „gândirea pozitivă„. De acord. Dar se brodează cel mai bine yoginilor, celor prea siguri pe singurătatea lor, pe toate filozofiile-religii orientale, a acelui Orient capabil să înglobeze, azi, peste trei miliarde şi jumătate de oameni, adică jumătate din...
De ce mă bătea gândul călugăriei? Poate pentru a ieşi în felul acela din mâzga pe care o simţeam înglodându-mă, sufocându-mă, lăsându-mi doar paiul sau tubul în gură, ca la orice intubat din secţiile de reanimare, ce pendulează între „a fi„ şi „a nu fi„, clipă de clipă. Atâta doar că eu aveam ochii aceştia...
Din Banatul istoric și din Europa Centrală Supuşi inflexiunii nevăzute a timpului, ne livrăm zilnic fiinţa şi conştiinţa celebrării singurelor succese autentice dintr-o societate atât de bolnavă. De aceea, credem, este important astăzi să vorbim despre om şi carte, despre melancolia unui bilanţ provizoriu, despre o dialectică a scrisului-terapie şi despre celebrarea unei sărbători în...
Moartea nu e un risc , ci o parte din existenţă, capătul ei, atât tot. O necesitate a fiinţelor ce suntem. Poate pentru a ajunge să simt, nu să mă conving de asta, pentru că am făcut-o de mai multe ori, apoi mi-am revenit şi am crezut într-un fel de eternitate locală, adică ceva mai...
Dacă tot ne gândim la moarte ca la ceva împotriva firii, absurd, fără a mai face trimiteri la filozofii antici, de la Platon încoace, e interesant de văzut/citit, acum, părerea unui scriitor-jurnalist englez, care a încercat, riscant, după experiențe petrecute de el însuși în Himalaya, alături de mari yoghini, de sihaștrii dedicați întru totul spiritului,...
Din citatele găsite prin cărți aflu că „filozofia e pregătirea pentru moarte„, vorbe ce-i aparțin, după câte știu, doar lui Platon, dar scriitorii de toate felurile și toate genurile, mai cu seamă cei care se străduie, și acum, încă, după un veac și ceva, să mai facă unirea religioasă, dar nu între bisericile surori creștine,...
Istoria civilizației române moderne este o lucrare care construiește un sistem de idei pentru explicarea formării civilizației moderne la noi, dar este și o lucrare polemică. De la apariția primului volum (1924) – Forțele revoluționare – au trecut o sută de ani, altă sută de ani se va împlini, în 2025, de la apariția celorlalte...
Dintre toate angoasele și nevrozele din viața noastră, pripășite în mintea și sufletul învolburat, doar așteptarea are o încăpere specială, oficializată anume pentru ea, trecută și în repertoriul arhitectonic, în macheta multor clădiri: „Sală de așteptare”. (Waiting room). La gări și autogări poartă chiar și trese: „Clasa I”, „Clasa a II a”, și așteptarea are...