Author: Ionel Bota (Ionel Bota)

Home Ionel Bota
Despre măștile ontologice ale autorului și opera poliedrică (1)
Post

Despre măștile ontologice ale autorului și opera poliedrică (1)

Poezia lumii contemporane într-o antologie bilingvă În evoluțiile omului rațional, ființa istorică e aceea care copleșește, surprinde conștiința identitară și mentalul individului în chingile tradiției, invocă plierile stărilor de spirit între o modalitate ancestrală a supraviețuirilor, dacă nu cumva deploră alcătuiri false și caută mereu o rețea de repere mizând pe cruda luciditate acum când...

Ionel Bota: muntele trădat
Post

Ionel Bota: muntele trădat

1. statuie de duminică zădărnicia punctului se afla în suneteși totul sclipea precum mătasea acoperind oasele portativuluiși totul sclipea cum fosforul oaselor portativului pe muntele trădatcând eu treceam pe acolo să pregătesc priveghiulînainte să-mi anunț moartea într-un poemdar zeul frumos ca o statuie de duminică mă întâmpina veselși vesel mă întreba dacă locul îngropăciunii mele...

Însemnări critice și opinii de lectură într-o carte din Țara Almăjului
Post

Însemnări critice și opinii de lectură într-o carte din Țara Almăjului

E destulă patimă pentru „metafora locului ideal” în scrisul Marianei Pâșlea. Nu de mult, profesoara stabilită în Țara Almăjului banatic, după anii de pregătire filologică din Iași, își încearcă, în textură diafan-confesivă, condeiul într-o carte captivantă, ceva între nivelul cognitiv-eseistic, memoria activă și recuperarea experienței unor scriitori cu biografia arondată Banatului istoric. Lectio profana (Timișoara,...

Cu inițiala majusculată: Viață, Viziune, Vis.
Post

Cu inițiala majusculată: Viață, Viziune, Vis.

Din nou despre poezia lui Constantin Novăcescu Lirismul luxuriant nu este doar eboșa motivelor recurente prin care această confesiune implicită, a sufletului și a minții, întreține memoria pozitivă. Sofianismele anticilor privilegiau hermeneutici cabaliste cum feeria semnului încifrând/descifrând  poate abrevia  Lumea. Sub tăcerea captivantă nu poți edifica, explorarea simetriilor induce, vrei-nu vrei, chiar și ficționalul, extazul...

Sufletul inocențelor și viziunea „ceasurilor târzii”. Epifanii ale poeziei lui Gherghinescu Vania
Post

Sufletul inocențelor și viziunea „ceasurilor târzii”. Epifanii ale poeziei lui Gherghinescu Vania

În interbelicul nostru, Dumitru G. Gherghinescu Vania era apreciat pentru poezia sa care baleia între un clasicism al senzualului și ireverențele trubadurești-jemanfișiste ale tinerilor afirmați după anii 20. Drum lung era volumul debutului editorial (1928) și autorul deja atrăgea atenția printr-o corectă primenire a discursului liric. Apoi au venit alte cărți, Amvonul de azur, în...

Viorel Suciu, un poet al Timișoarei post-optzeciste
Post

Viorel Suciu, un poet al Timișoarei post-optzeciste

Imaginea de monument viu a liricii timișorene contemporane nu poate fi completă fără Viorel Suciu și poezia sa, inconfundabil paviment la edificarea postdecembristă a literaturii noastre. Poetul s-a dovedit a fi, în timp, un terapeut boem al insolitărilor și al unui fel de a experimenta, fără istovire, tipuri/tipologii de re-scriere, mereu sub o altă înfățișare,...

Însemnări critice și opinii de lectură  într-o carte din Țara Almăjului
Post

Însemnări critice și opinii de lectură într-o carte din Țara Almăjului

E destulă patimă pentru „metafora locului ideal” în scrisul Marianei Pâșlea. Nu de mult, profesoara stabilită în Țara Almăjului banatic, după anii de pregătire filologică din Iași, își încearcă, în textură diafan-confesivă, condeiul într-o carte captivantă, ceva între nivelul cognitiv-eseistic, memoria activă și recuperarea experienței unor scriitori cu biografia arondată Banatului istoric. Lectio profana (Timișoara,...

Ionel Bota: Muntele trădat
Post

Ionel Bota: Muntele trădat

1. statuie de duminică zădărnicia punctului se afla în suneteși totul sclipea precum mătasea acoperind oasele portativuluiși totul sclipea cum fosforul oaselor portativului pe muntele trădatcând eu treceam pe acolo să pregătesc priveghiulînainte să-mi anunț moartea într-un poemdar zeul frumos ca o statuie de duminică mă întâmpina veselși vesel mă întreba dacă locul îngropăciunii mele...

Despre Ion Căliman, poetul.  Și despre tainica revelație, poezia…
Post

Despre Ion Căliman, poetul. Și despre tainica revelație, poezia…

Jocurile poeziei nu țin de fizica particulelor și nici de cuantică. Ludicul acesta e mai degrabă spirit și stimulare, finalitate benefică a ideii rodind un imaginar prin care fluidizări lirice răspund neliniștilor omenescului, interogațiilor omului, contextualizează sentimente și emoții, se insinuează în particularități identitare. În volumul masiv de acum câțiva ani, Solilocviile apocrife (Timișoara, Editura...

Bucuriile simple ale poemului  sau despre cuvântul bine stăpânit
Post

Bucuriile simple ale poemului sau despre cuvântul bine stăpânit

Departe de orice urmă a suficienței, continuându-și negreșit traseul reputației în poezia de azi, Iosif Băcilă continuă să fie prețuit în continuare de un număr mereu în creștere de cititori fideli. Dincolo de chipul distins al cărturarului din Țara Almăjului și de modestia intelectualului muncind cu mult folos pentru obște, noi reținem azi pentru destinul...