Cultura universală este, între imaginar și metaforă, o construcție dinamică a spiritului lumii, în definirea hegeliană a reprezentării omenescului, de la geneză încoace. Dumnezeu, știm, i-a lăsat omului alungat din rai libertatea de gândire, de exprimare, de atitudine. Dar omului scriiturii, și el imitând gesticulațiile creatorului, i-a rămas ca ideal suprem și deopotrivă dominantă ideatică...
Tandemul matrimonial Aurelia și Dumitru Jompan a fost și unul de exprimare profesionistă a istoriei culturii și civilizației locale, oferind foarte multe cercetări editate de-a lungul anilor, două dintre acestea fiind utile și astăzi, precum Marga etnografică din 2019 ori mai devreme un glosar de cuvinte și expresii dialecte, cu două volume apărute în 2016...
Fertilizări ale epicului în proza debutanților Proza noastră face o figură emblematică în orice bilanț al literaturii; pe plan intern autorii au un dialog fertil, prin cărțile lor, cu cititorii, mult mai mulți decât ai poeziei, pe plan extern se dobândesc binemeritați lauri. În narațiune timpul se lasă mai bine pipăit, explorat, analizat, circumscrierile (auto)biografice...
Strategii și seducții în poezia lui Ion Cristofor Nu întotdeauna în literatură speranțele sunt abstruse în legătură cu ceea ce providența și trecerea nemiloasă a timpului ar aduce în relațiile dintre creatori. Totul seamănă cu un scenariu de inițiere, captivant și magnetic, aproape miraculos și de o blândețe neverosimilă atunci când protagoniștii dau târcoale mai...
Derulările contemporane din literatura noastră postdecembristă mai inspiră, încă, neobișnuite curiozități în legătură cu un spectacol eminamente al pluralului și care ne așează în rândul evoluțiilor axiologice din domeniu pe continent. În plan intern, contextul cultural actual, totuși, nu mai are tectonicile pliind registre și accente vizibile despre alonja valorică în spațiul național, provinciile noastre...
Se scrie multă poezie la noi. E drept, starea de inflație indică și adevărul că majoritatea pretinșilor autori scriu versuri, nu poezie. Dar se întâmplă să dai peste volume interesante, despre valoarea autorilor cărora abia atunci afli. La Decebal N. Todăriță, de pildă, teroarea unui real demențial ca desfășurări implicând ciudatele „traversări“ ale temporalității din...
Atitudinea scriitorului contemporan cu comentatorul lui face parte din operațiunea spiritual-artistică a încadrării unor ascendențe și filiații într-o (auto)biografie sufletească. De-o parte și de alta se iscă idealitățile peremptorii, fiecare investind opinii estetice, insistente fidelități în jurul axiologiilor textului literar (text cultural, altminteri). Nu mai e nevoie de masa de montaj a hermeneutului, interpretarea critică...
Marea obsesie a poetului care se respectă și își respectă menirea este cuvântul. În fiecare clipă eliberat, căutat, aflat și adorat ca faptă de stil, implorat, decantat, întrebuințat, inițiat ca mereu imprevizibil. Receptacol de sensibilitate, poezia rămâne, însă, o realitate particulară, o experiență a individului. Destui specialiști vorbesc de niște decenii de poeticitatea în ordinea...
Mircea Cărtărescu și mitul poeziei de idei Patetismul voit nu ține de foame dar nici pantomima sinistră livrată pe post de deziluzie „poetizată“ nu ne ajută să ne re-trăim realitatea în poezie. Paradoxal, în cazul lui Mircea Cărtărescu, cifrele de audiență le întreține romanul iar în acest plan dialogic, probabil al unui oximoron atitudinal (poezie...
Transcendentul nu poate fi discutat ca o simplă „butaforie“ a exteriorității în derivata lui dincolo, paradigmă depășind orizontul experienței ori realitățile și principiile cunoașterii. El este, el definește, numește și situează, abjură ori consacră limpeziri ale sensului. Cu un titlu ținând mai degrabă de strategia jucăușă a unui eu auctorial, dezinvolt sub carapacea protectivă a...