Ai putea crede că sunt „fanatismele” unui optzecist întârziat poemele din ultima vreme ale lui Claudiu Dogaru. Optzecist care se „răzbună” astfel, pentru că n-a fost chemat la festinul promoției. Dar această „răzbunare”, în defazaj temporal de afirmare, înseamnă scris autentic, literatură de calitate. Și mai ales un poet nealiniat, impetuos, un poet de viziune....
În anii din urmă am mai scris despre poezia lui Teodor Groza Delacodru, scriitor talentat și poet cu un timbru și un mesaj impetuos în versurile sale, trăitor într-o comunitate românească din Serbia dar afirmat și în presa literară din România. În căutarea textului liric perfectibil, el scrie cu vervă dar și ambiționând frenezia mimat-„conceptuală”,...
De fiecare dată, la apariţie, o carte semnată de reşiţeanul Nicolae Sârbu te readuce în preajma literaturii adevărate, a scrisului adevărat. Poetul e un substitut, omul – un unicat, poezia şi omul sunt congenere, spiritul funciar care este cuvântul unifică fascinaţiile. Reporterul, însă, e parte din ceremoniile poeziei cotidianului, funcţiile scrisului redobândind, la acest inconfundabil...
Plecând de la idea epuizării imaginarului, una din opţiunile liricii postmoderne este cerebralizarea poemului. Gest ostentativ, ţinând parcă de aporiile lui „systemrationalität”, în descifrările din 1973 ale lui N. Luhman, atitudinea pare mai degrabă ecdotică, deconstruirea poeziei determinând, ca efect, reditarea secvenţelor realului. Volumul lui Ioan Flora, Medeea şi maşinile ei de război (Cluj-Napoca, Editura...
Cărțile edificate dintr-un spectacol profund al epistolarului sunt întotdeauna apte de o extindere cu adevărat rizomatică în ceea ce privește viața ca epifanie biografică și de repere dialogale între personalități. Care personaje, importante și pentru destinul unei culturi, depășind sentimentalismul vulgar în acest schimb epistolar, dau seamă despre o epocă, despre oamenii ei, despre schimbările...
Cărțile edificate dintr-un spectacol profund al epistolarului sunt întotdeauna apte de o extindere cu adevărat rizomatică în ceea ce privește viața ca epifanie biografică și de repere dialogale între personalități. Care personaje, importante și pentru destinul unei culturi, depășind sentimentalismul vulgar în acest schimb epistolar, dau seamă despre o epocă, despre oamenii ei, despre schimbările...
luni, 1 februarie (…) Lansare G. B.. O povestire cu iz poliţist. Sigur, nu e scrisă după tipic dar lucrul poate fi scuzat. Şi scuzabil. Omul încearcă şi asta e, deocamdată, bine. În anii liceului, I. G. voia să o ajungă din urmă, la numărul cărţilor, scrise, pe Agatha Christie. Iar noi o credeam....
Un scris fluent, un discurs epic fără nimic din scorțoșenia pretins-textualistă a celor care povestesc vrute și nevrute dar sunt departe de proza adevărată, caracterizează și această nouă carte a Angelei Dina-Moțățăianu. Poate că eu, personal, m-aș fi oprit la un alt titlu decât Povestiri atomice *Craiova, Editura Sitech, 2018), însă asta e rețeta pe care o...