Îşi ieşise din pepeni, asta era clar şi, oricum, nu era nici prima, nici ultima oară. Diferită era poate doar părăsirea biroului direcţiunii direct prin uşa capitonată, pe care acum reuşise să o dărâme dintr-un gest – pe când, în atâtea alte dăţi, abia o întredeschidea ca să întrebe dacă poate intra. Sau faptul că...
Mai am un singur dor Mai am un singur dor:În liniştea seriiSă mă lăsaţi să morLa marginea mării; Să-mi fie somnul linŞi codrul aproape,Pe-ntinsele apeSă am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri,Nu voi sicriu bogat,Ci-mi împletiţi un patDin tinere ramuri. Şi nime-n urma meaNu-mi plângă la creştet,Doar toamna glas să deaFrunzişului veşted. Pe când cu...