Reportaj

               (fragment) Între două uluci, aproape, un cocoș rămăsese spânzurat și dădea disperat din aripi. S-a ridicat speriată din scaun să-l scape din strânsoare. Până să ajungă, cocoșul s-a smuls din spânzurătoarea pregătită, la minut, de întâmplare. Hora din duminica din post, unde rămăsese cu povestea, se terminase demult. Deja se înserase, grupuri mici părăseau bătătura, cu dorința să se...

Barbara știe că lăcașul s-a ridicat în anul 1913. S-a născut aici, nu a trăit niciodată lungi depărtări, numai satul, de sub privirea ei albastră s-a mutat. Se trezește dimineața, satul e tot mai puțin, traversează o noapte, o prind zorii, satul i se pare și mai mic. Liniștea acoperă până și cerul. Așa i se pare Barbarei. – Duminică...

Vara aceasta am avut șansa de a fi profesor îndrumător voluntar pentru o campanie numită “Copii mici cu minți mărețe”. Această campanie avea ca scop expunerea copiilor creativi și inteligenți din țară. Planul era următorul: fiecare profesor îndrumător avea propria sa tarabă ce se afla în curtea cazării și o pancartă pe care scria numele său iar sub acesta activitățile...

A trecut mai bine de un deceniu de când  în grădina de vară a singurului hotel din urbe, e chiar în centru, a avut loc un spactacol. Fără nicio pregătire a audienţei, în prealabil, cum se procedează, ca şi cum ar fi venit din strada vecină pentru că auziseră zarvă,  a apărut pe platou un grup de dansatori din Mexic....

(fragment) Era așezată pe un scaun cu spetează, undeva spre marginea curții, către grădină. Mișca degetele mâinilor atât de repede, încât dacă le urmăreai puteai să  trăiești confuzia că le prinzi ritmicitatea. S-ar ficrezut că frământă ceva ori că degetele se adună într-un fel de căutare. În fapt, despica bucată cu bucată câteva căpățâni de usturoi. ”Domnule, a trecut atâta...

Ne vedem pentru prima dată. E un bărbat de vârstă mijlocie, decis, nu are precipitarea-n fire, ţine, se vede uşor, la propriile porniri. Şi, peste toate, simte rădăcina neamului din care se trage. Nu s-ar desprinde pentru nimic de ea – nu spune asta, lasă firescsă  se-nţeleagă. Şi pe unde trece, când este cazul, face  dovada. Mărturiseşte: ”Împreună cu Denis...

E o zi de vineri, după-amiază, de la mijloc de octombrie, stăpânită de o lumină de un alb strălucitor, cu nuanțe intense de galben aprins. Trec pe câteva străzi, ademenit de minunăția ce o aduce și toamna asta generoasă, care iar pictează cu tot sufletul, hrănindu-se etern din aceleași culori. La câteva porţi vezi câteo grămadă de lemne şi un...

Uneori trăim și minuni. Întâmplări pe care nici nu le-am visat, dar ele se insinuează, ori dau buzna, se lipesc de zilele noastre și totul parcă vine de la sine. Așa aș spune și despre istoria volumului de proză scurtă „Mătase și cafea rece elvețiană”. Text bilingv, în română – spaniolă. Un text pe care l-am scris  cu mare plăcere....

Ne revedem, dacă socotesc bine, după opt ani. Din locul unde stăm se vede una din arterele principale ale  burgului. Ele nu sunt familiarizate şi – asta sigur – nu le spune multe locul ăsta atât de central. Atunci Ioana avea şase ani,  era atât de atentă că nimic, fără niciun efort, nu-i scăpa din atenţie. Asculta, nu era pentru...

8-9 iulie. Au mai fost zile în răstimpul acesta, dar voi scrie despre plecarea la Zitcovica! și Golubăț la Festivalul de „JOC ROMÂNESC”. Români noi, români-vlahi ei! Zi toridă. N-a fost grabă să ajungem că oricum era timp berechet ca să avem ce cheltui până se purcedea la program, până ritmul muzicii de jos se făcea stăpân pe toată suflarea...