(fragment) Între două uluci, aproape, un cocoș rămăsese spânzurat și dădea disperat din aripi. S-a ridicat speriată din scaun să-l scape din strânsoare. Până să ajungă, cocoșul s-a smuls din spânzurătoarea pregătită, la minut, de întâmplare. Hora din duminica din post, unde rămăsese cu povestea, se terminase demult. Deja se înserase, grupuri mici părăseau bătătura, cu dorința să se...
Reportaj

Biserica nevestelor
Barbara știe că lăcașul s-a ridicat în anul 1913. S-a născut aici, nu a trăit niciodată lungi depărtări, numai satul, de sub privirea ei albastră s-a mutat. Se trezește dimineața, satul e tot mai puțin, traversează o noapte, o prind zorii, satul i se pare și mai mic. Liniștea acoperă până și cerul. Așa i se pare Barbarei. – Duminică...

Copii mici cu minți mărețe
Vara aceasta am avut șansa de a fi profesor îndrumător voluntar pentru o campanie numită “Copii mici cu minți mărețe”. Această campanie avea ca scop expunerea copiilor creativi și inteligenți din țară. Planul era următorul: fiecare profesor îndrumător avea propria sa tarabă ce se afla în curtea cazării și o pancartă pe care scria numele său iar sub acesta activitățile...

“La vita è bella!” Nostalgii în Trieste
– Trieste seamănă mult cu Timişoara voastră! mi-a spus Mauro după o oră în care am admirat pieţele şi străduţele oraşului de pe malul Adriaticii, ascultând poveştile pe care el mi le împărtăşea cu evidentă dragoste pentru oraşul său, aproape toate legate de Europa Centrală pe care o ocupa odinioară Imperiul Habsburgic. Europa Centrală este o noţiune creată la câteva...

Culorile care împodobesc rochia femeii însingurate!
A trecut mai bine de un deceniu de când în grădina de vară a singurului hotel din urbe, e chiar în centru, a avut loc un spactacol. Fără nicio pregătire a audienţei, în prealabil, cum se procedează, ca şi cum ar fi venit din strada vecină pentru că auziseră zarvă, a apărut pe platou un grup de dansatori din Mexic....

Femeia cu un singur vis
(fragment) Era așezată pe un scaun cu spetează, undeva spre marginea curții, către grădină. Mișca degetele mâinilor atât de repede, încât dacă le urmăreai puteai să trăiești confuzia că le prinzi ritmicitatea. S-ar ficrezut că frământă ceva ori că degetele se adună într-un fel de căutare. În fapt, despica bucată cu bucată câteva căpățâni de usturoi. ”Domnule, a trecut atâta...

Reportaj de la capătul lumii
Muzeul Național de Artă Timișoara și Editura Humanitas vă invită pe 18 aprilie 2024, de la ora 18, la vernisajul expoziției de fotografie și lansarea volumului Am fost la capătul lumii de Liviu Stănescu. Vor participa – alături de autor – Melania Cincea și Cristian Tzecu. Expoziția este curatoriată de Roxana Lăpădat și Andreea Sandu și pornește de la volumul...

Cântecele şocţiilor şi bărbatul care îşi apără rădăcina!
Ne vedem pentru prima dată. E un bărbat de vârstă mijlocie, decis, nu are precipitarea-n fire, ţine, se vede uşor, la propriile porniri. Şi, peste toate, simte rădăcina neamului din care se trage. Nu s-ar desprinde pentru nimic de ea – nu spune asta, lasă firescsă se-nţeleagă. Şi pe unde trece, când este cazul, face dovada. Mărturiseşte: ”Împreună cu Denis...

Casa de la numărul unu
E o zi de vineri, după-amiază, de la mijloc de octombrie, stăpânită de o lumină de un alb strălucitor, cu nuanțe intense de galben aprins. Trec pe câteva străzi, ademenit de minunăția ce o aduce și toamna asta generoasă, care iar pictează cu tot sufletul, hrănindu-se etern din aceleași culori. La câteva porţi vezi câteo grămadă de lemne şi un...

Civitas Dei….. La Universidad de Alcalá de Henares
Uneori trăim și minuni. Întâmplări pe care nici nu le-am visat, dar ele se insinuează, ori dau buzna, se lipesc de zilele noastre și totul parcă vine de la sine. Așa aș spune și despre istoria volumului de proză scurtă „Mătase și cafea rece elvețiană”. Text bilingv, în română – spaniolă. Un text pe care l-am scris cu mare plăcere....

Amintiri din ţara bunicilor şi alte sentimente
Ne revedem, dacă socotesc bine, după opt ani. Din locul unde stăm se vede una din arterele principale ale burgului. Ele nu sunt familiarizate şi – asta sigur – nu le spune multe locul ăsta atât de central. Atunci Ioana avea şase ani, era atât de atentă că nimic, fără niciun efort, nu-i scăpa din atenţie. Asculta, nu era pentru...

File de jurnal
8-9 iulie. Au mai fost zile în răstimpul acesta, dar voi scrie despre plecarea la Zitcovica! și Golubăț la Festivalul de „JOC ROMÂNESC”. Români noi, români-vlahi ei! Zi toridă. N-a fost grabă să ajungem că oricum era timp berechet ca să avem ce cheltui până se purcedea la program, până ritmul muzicii de jos se făcea stăpân pe toată suflarea...