Author: Nina Ceranu (Nina Ceranu)

Home Nina Ceranu
Fereastra cu ochiul spart
Post

Fereastra cu ochiul spart

Adusese tata toamna acasă. Printre dovleci, luna, Furiş se-ascunsese, Roootundă, gălbuiiie, Mirositoare, aproape Ca o gutuie. Scăpată pe geam în odaie Între fotografii Se lăţise, Felii, Pe-o tipsie. Şi-o privisem, Şi-afară… Și împărţită, Acolo-n răcoare, Deasupra lăzii de fată mare. Și-am strigat, De-a răsunat toată copilăria: — Mamă, luna-i nebună, Nu s-a ferit Şi-a căzut...

Tunelul (2)
Post

Tunelul (2)

— Mare scofală! spune Marioara ca pentru sine, uitându-se pe geamul murdar. Pentru asta sunteţi buni, voi oamenii, pentru războaie… mai ales! Ce vitejie mai e şi aia când tragi în femei şi-n copii?! — N-o lua-n seamă, moşule, că e geloasă. Mereu şi-a dorit să aibă şi ea un bărbat ca lumea, se aude...

Tunelul (1)
Post

Tunelul (1)

— Unde mergi, unchiule? îl întreabă pe moş doamna Marioara, cuibărită, ca o cloşcă, pe unul din locurile de lângă geam, aproape ascunsă de perdeaua soioasă, de  unde  supraveghează piciul, mulţumită c-o acceptasem în proximitatea mea. Bătrânul o priveşte cu luare-aminte, căci, bănuiesc eu, nu-i plac, ca şi mie de altfel, oamenii care intră în...

Era ca o rugăciune neauzită
Post

Era ca o rugăciune neauzită

Se desprimăvăra. Venea boare nouă de departe şi-un clocot în sânge, o neaşteptată vigoare, dar şi-o melanholie, sporită când era vorba de Gheorghe, de trecerea vremii, de neizbânzile lor în pereche…Făcu un pic de foc în sobă, cât să se îndulcească aerul, ca ea să se spele de sângele porumbeilor ce-i sărise pe pulpele goale...

Ultima repetiție
Post

Ultima repetiție

Era dimineață. Devreme. Prea devreme pentru niște oamenii aflați în turneu și-n vacanță. Atomiștii retezaseră coarnele melcilor nocturni, își savuraseră cafeaua la aer curat iar el, cu acordul soaței sale, bineînțeles, ieșise din vilă, și coborâse țărmul abrupt și suflecându-şi pantalonii până la genunchi intrase în apă. Se bucura ca un copil, ţopăind în undele...

Lumina de miere
Post

Lumina de miere

În colţ, fântâna, cu apă dură, de unde, cândva, pe vremea părintelui Pătuleanu, se udau pomii din cimitir. Acum nu mai avea izvor. Secase. Cumpăna, cea păstrătoare de dreaptă măsură între cer şi undă, era doar reazem pentru iedera invadatoare şi greu pieritoare. O tăiai şi dacă nu erai atent unde-o arunci, se-nţepenea iar în...

Nina Ceranu: Fereastra cu ochiul spart
Post

Nina Ceranu: Fereastra cu ochiul spart

Fereastra cu ochiul spart  Adusese tata toamna acasă. Printre dovleci, luna, Furiş se-ascunsese, Roootundă, gălbuiiie, Mirositoare, aproape Ca o gutuie. Scăpată pe geam în odaie Între fotografii Se lăţise, Felii, Pe-o tipsie. Şi-o privisem, Şi-afară… Și împărţită, Acolo-n răcoare, Deasupra lăzii de fată mare. Și-am strigat, De-a răsunat toată copilăria: — Mamă, luna-i nebună, Nu...

Viaţa este ca o poveste…
Post

Viaţa este ca o poveste…

Evocarea de-acuma pleacă din amintirile mele, şi e un răspuns cu care sunt datoare aceluia care m-a ajutat în drumul meu în literatură. La ani diferiţi, eu venită încoace, domnia sa, deja aici, ne-am întâlnim, la început mai rar, şi mai des în vremile din urmă, după prefacerile istorice, pe  pământul făgăduinţei  — literatura-pe care...

Toate la vremea lor
Post

Toate la vremea lor

Se înstăpânise, nu de multă vreme, această modă culturală şi de mare folos, pentru unii, mai ales pentru aceia care, prin chemare, erau încaternaţi de munca lor în locuri închise, mişcarea fiind un mod de învârtoşare corporală. * Toate ale lumii mergeau în cursul lor, în valuri de armonie, când, de pe gheaţă, se răzleţise...

Alexandru Jebeleanu
Post

Alexandru Jebeleanu

”Mă născui în anul 1923, anul în care se stinse prozatorul realist Ion Slavici. (…) Anul în care Panait Istrati, scriitorul vagabond, îşi tăiase gâtul într-un parc francez… Măcar numai pentru atâta merita să te naşti în anul 1923!”                 Alexandru Jebeleanu. Iubit de femei şi el iubindu-le, invidiat de colegii de breaslă. Nu-n...