— Mare scofală! spune Marioara ca pentru sine, uitându-se pe geamul murdar. Pentru asta sunteţi buni, voi oamenii, pentru războaie… mai ales! Ce vitejie mai e şi aia când tragi în femei şi-n copii?! — N-o lua-n seamă, moşule, că e geloasă. Mereu şi-a dorit să aibă şi ea un bărbat ca lumea, se aude...
Adusese tata toamna acasă. Printre dovleci, luna, Furiş se-ascunsese, Roootundă, gălbuiiie, Mirositoare, aproape Ca o gutuie. Scăpată pe geam în odaie Între fotografii Se lăţise, Felii, Pe-o tipsie. Şi-o privisem, Şi-afară… Și împărţită, Acolo-n răcoare, Deasupra lăzii de fată mare. Și-am strigat, De-a răsunat toată copilăria: — Mamă, luna-i nebună, Nu s-a ferit Şi-a căzut...
Era dimineață. Devreme. Prea devreme pentru niște oamenii aflați în turneu și-n vacanță. Atomiștii retezaseră coarnele melcilor nocturni, își savuraseră cafeaua la aer curat iar el, cu acordul soaței sale, bineînțeles, ieșise din vilă, și coborâse țărmul abrupt și suflecându-şi pantalonii până la genunchi intrase în apă. Se bucura ca un copil, ţopăind în undele...
În colţ, fântâna, cu apă dură, de unde, cândva, pe vremea părintelui Pătuleanu, se udau pomii din cimitir. Acum nu mai avea izvor. Secase. Cumpăna, cea păstrătoare de dreaptă măsură între cer şi undă, era doar reazem pentru iedera invadatoare şi greu pieritoare. O tăiai şi dacă nu erai atent unde-o arunci, se-nţepenea iar în...
Fereastra cu ochiul spart Adusese tata toamna acasă. Printre dovleci, luna, Furiş se-ascunsese, Roootundă, gălbuiiie, Mirositoare, aproape Ca o gutuie. Scăpată pe geam în odaie Între fotografii Se lăţise, Felii, Pe-o tipsie. Şi-o privisem, Şi-afară… Și împărţită, Acolo-n răcoare, Deasupra lăzii de fată mare. Și-am strigat, De-a răsunat toată copilăria: — Mamă, luna-i nebună, Nu...
Evocarea de-acuma pleacă din amintirile mele, şi e un răspuns cu care sunt datoare aceluia care m-a ajutat în drumul meu în literatură. La ani diferiţi, eu venită încoace, domnia sa, deja aici, ne-am întâlnim, la început mai rar, şi mai des în vremile din urmă, după prefacerile istorice, pe pământul făgăduinţei — literatura-pe care...
Se înstăpânise, nu de multă vreme, această modă culturală şi de mare folos, pentru unii, mai ales pentru aceia care, prin chemare, erau încaternaţi de munca lor în locuri închise, mişcarea fiind un mod de învârtoşare corporală. * Toate ale lumii mergeau în cursul lor, în valuri de armonie, când, de pe gheaţă, se răzleţise...
”Mă născui în anul 1923, anul în care se stinse prozatorul realist Ion Slavici. (…) Anul în care Panait Istrati, scriitorul vagabond, îşi tăiase gâtul într-un parc francez… Măcar numai pentru atâta merita să te naşti în anul 1923!” Alexandru Jebeleanu. Iubit de femei şi el iubindu-le, invidiat de colegii de breaslă. Nu-n...
(In memoriam Laurențiu Cerneț) Scriam, cândva, odată : „Ieri, 29 februarie…, am fost în vizită la Maestru. În temniţa în care o boală temeinică, aşezată, îl păstrează doar pentru ea şi capriicile ei, de vreo cinci ani. Noroc cu umorul ce nu l-a părăsit nici în aceste clipe grele. El îl salvează. Într-un fel. Dar nu...
Îmi închipuiam camera unde aveam să poposesc pentru câteva zile, burduşită cu lucruri inutile, ale cuiva ce-o ocupase înaintea mea, cu amintiri strânse şi aduse, aici, pe tălpi, pe palme, pe epiderma corpului întreg, din Urbea eternă, ori de pe unde l-au purtat paşii. Dar nu era aşa deloc. Era curată, aerată, cu ochii la...