I se pare ciudat să-și calculeze drumurile. E aproape derutat și, dacă l-ar îndemna cineva, calculați, calculați, și spuneți cum le-ați străbătut, cu siguranță n-ar mai fi în stare. Eu insist să-și adune distanțele, că au trecut douăzeci şi şase de ani și mă mir cum nu i-a venit ideea. Tocmai dumnealui care zilnic are...
Author: Dumitru Oprisor (Dumitru Oprisor)
Debut de Bookfest: Războiul fără veac
Timișoreanul David Seko este cel mai tânăr scriitor publicat de Editura junimea în ultimele două decenii La doar 19 ani, David Seko debutează în proză cu Războiul fără veac, volum de nuvele istorice închegat ca o cronică a unei vărsări nesfârșite de sânge, peste timpuri, din Evul Mediu până la războiul din Ucraina. Un portret...
Femeia cu un singur vis
(fragment) Între două uluci, aproape, un cocoș rămăsese spânzurat și dădea disperat din aripi. S-a ridicat speriată din scaun să-l scape din strânsoare. Până să ajungă, cocoșul s-a smuls din spânzurătoarea pregătită, la minut, de întâmplare. Hora din duminica din post, unde rămăsese cu povestea, se terminase demult. Deja se înserase, grupuri mici părăseau...
Biserica nevestelor
Barbara știe că lăcașul s-a ridicat în anul 1913. S-a născut aici, nu a trăit niciodată lungi depărtări, numai satul, de sub privirea ei albastră s-a mutat. Se trezește dimineața, satul e tot mai puțin, traversează o noapte, o prind zorii, satul i se pare și mai mic. Liniștea acoperă până și cerul. Așa i...
Singurătatea ajunge la toţi
Fără voia lui, în comitetul de organizare fusese inclus și Ilie Rizu. Nu a acceptat, protestase fățiș, susținând că misiunea i s-a încheiat din momentul când a dus ultimul ordin de mobilizare. – Ești de bază, l-a flatat Pleașcă. Răspunzi de băutură, rânduială, să curgă bine serveala la masă. Tu ești ager la minte, le...
Strada cu casele albastre
Înainte de a o trimite, povestind, iar în călătoria vieții, am flatat-o: -Ați fost o femeie foarte frumoasă! Mi-a mângâiat brațul drept și s-a dezmierdat: – Ooo, săraca de mine. Am trădat! Asta, de fapt, te-a şi adus aici! Încă nu mi-am primit pedeapsa. Nici mult nu mai este. Mi-ar plăcea să te ascult cum...
Strada cu casele albastre (2)
– Tie, de ce cânți în surdină? Parcă plângi.. – Nu plâng. Vreau să te bucur numai pe tine! Când plecaseră din Sacer, făcuseră o înțelegere. Harpi insistase, știindu-l bine, cu apucături cu tot. Cel mai mult îl deranja așteptarea, fără rost, la care era supus cu fiecare plecare. Tot la Hipova, ultima oară, răbdarea...
Strada cu casele albastre
(fragment) Se pornise un vânt prea răscolitor. Umbla atât de învârtit încât s-ar fi putut crede că îşi caută o ieşire, ştiută, pe care nu o mai găsea. Harpi, trăgând de portieră cu ambele mâini, să o închidă, credea că numai în Sacer se întâmplă asta, de fiecare dată către sfârşit de toamnă, când Birdeanca...
Culorile care împodobesc rochia femeii însingurate!
A trecut mai bine de un deceniu de când în grădina de vară a singurului hotel din urbe, e chiar în centru, a avut loc un spactacol. Fără nicio pregătire a audienţei, în prealabil, cum se procedează, ca şi cum ar fi venit din strada vecină pentru că auziseră zarvă, a apărut pe platou un...
Femeia cu un singur vis
(fragment) Era așezată pe un scaun cu spetează, undeva spre marginea curții, către grădină. Mișca degetele mâinilor atât de repede, încât dacă le urmăreai puteai să trăiești confuzia că le prinzi ritmicitatea. S-ar ficrezut că frământă ceva ori că degetele se adună într-un fel de căutare. În fapt, despica bucată cu bucată câteva căpățâni de...