E o zi toridă de început de august în Temereşti. Au trecut cinci veacuri şi un pic de când vatra asta este ştiută. E tăiată în două de o şosea asfaltată, un şir de case arătoase însoţesc drumul principal care urcă uşor, iar din loc în loc se desprinde câte-o uliţă pietruită. Ca mai în...
– Eu sunt, i-am zis, străduindu-mă să-i câştig simpatia. Suspectați-mă doar de bunăvoință! Fermierul, la fel de distant, mi-a întins mâna, apoi a împins poarta, încuind-o de două ori. Acum, întors către mine, cu ştiutul semn, mi-a făcut invitația să înaintez către casă. Au urmat destui pași într-o derutantă tăcere, umăr lângă umăr, pe aleea...
Când cineva pleacă, se desprinde, dacă este zi, din malul luminii. Dacă este noapte, se duce, aşa se zice, mai neştiut, că până după zori, când vestea atât de tristă, se mai înmoaie, chipurile, măcar pentru unii. Ea s-a dus ziua în amiaza mare. De atâta suferinţă, îndelungată şi atroce, ea a plecat arătându-se mai...
Din sala casei lui Mufoc, şi din faţă şi din spate, se văd dealurile. Când plouă, mereu îi place să spună că până diseară, obligatoriu, dealurile coboară la el în bătătură. Cotropit iar de frumuseţea ploii, aprinde des ţigara şi repetă, cu pornirea omului înţărcat de la bucurie, plouă, Doamne, cu bulbuci, să fie bine...
(fragment) Cu privirea risipită pe șorțul negru, tot mai surpată, a vorbit numai despre iertare. De pe șorț aduna o scamă închipuită ori îi netezea o cută. – Când ești tânăr, a zis, ai numai inimă. După ce străbați timpul, îți crește și mintea. Asta spun acum, altfel și eu am făcut o greșeală de...
Într-un interval de timp scurt, de numai trei ani, Corina Ozon a publicat un volum de proză scurtă şi două romane. Trebuie remarcată uşurinţa cu care trece de la un gen la altul. Se zice că în volumul de debut al unui prozator, citindu-l prin vreme- sunt în el mai toate temele pe care le...
Ziua când întinereşti În fotografia lăsată la mine după ce i-ai rupt la ambele capete colțul stâng în fiecare an de ziua ta întinerești
– Ai uitat să aprinzi şi să-i laşi lumânarea! îi strigasem, încă era la ceva distanţă, şi atunci sigur a înţeles că observasem minuţios tot ceea ce făcuse. Nu mi se păruse că se comportase firesc. Stânjenită de situaţie, că doar pentru asta venise acasă, s-a întors şi a înfipt lumânarea, stinsă, în rădăcina umărului...
-Tie, de ce cânți în surdină? Parcă plângi… – Vreau să te bucur numai pe tine! Când plecaseră din Sacer, făcuseră o înțelegere. Harpi insistase, știindu-l bine, cu apucături cu tot. Cel mai mult îl deranja așteptarea, fără rost, la care era supus cu fiecare plecare. Tot la Hipova, ultima oară, răbdarea îi fusese încercată...
Jos, lângă tribuna Sălii de sport din Recaş, de mai bune de un ceas, se desfășoară un spectacol. După fiecare evoluție se aplaudă. Uneori se strigă încurajator. Pe scenă sunt dansatori prinși într-un concurs. Zeci de costume populare de-o frumusețe rară, unele vechi, zestre de la străbunici, sunt aduse la vedere. Se intră și se...