Poetul este un inițiat, viața personală e pusă în paranteze dar lumina eroului omenirii strălucește impecabil și tragic în aceeași măsură în care instinctul și inspirația îmbină strategia expresivității textului și arta reprezentării. Realități particulare consacră perversului ambiguu estetic-antiestetic, experiența umană, mai cu seamă biruind o tematică sugestivă, între fantezie, visare, configurare și substraturi ale...
Tot ce anticipează e avangardă. Iar cărțile marilor literaturi europene pot deveni, prin noi, pasionații lor cititori, obiecte miraculoase, uneori rod al experiențelor inițiatice, oricum literatură exportabilă de cele mai multe ori. Mai recent, rosturile poemului neomodernist evocă împlinirea intimității extinse de la stadiul de a fi fost simple introspecții,. Eliptic ori oracular, metaforic ori...
Cultura universală este, între imaginar și metaforă, o construcție dinamică a spiritului lumii, în definirea hegeliană a reprezentării omenescului, de la geneză încoace. Dumnezeu, știm, i-a lăsat omului alungat din rai libertatea de gândire, de exprimare, de atitudine. Dar omului scriiturii, și el imitând gesticulațiile creatorului, i-a rămas ca ideal suprem și deopotrivă dominantă ideatică...
Tandemul matrimonial Aurelia și Dumitru Jompan a fost și unul de exprimare profesionistă a istoriei culturii și civilizației locale, oferind foarte multe cercetări editate de-a lungul anilor, două dintre acestea fiind utile și astăzi, precum Marga etnografică din 2019 ori mai devreme un glosar de cuvinte și expresii dialecte, cu două volume apărute în 2016...
Fertilizări ale epicului în proza debutanților Proza noastră face o figură emblematică în orice bilanț al literaturii; pe plan intern autorii au un dialog fertil, prin cărțile lor, cu cititorii, mult mai mulți decât ai poeziei, pe plan extern se dobândesc binemeritați lauri. În narațiune timpul se lasă mai bine pipăit, explorat, analizat, circumscrierile (auto)biografice...
Strategii și seducții în poezia lui Ion Cristofor Nu întotdeauna în literatură speranțele sunt abstruse în legătură cu ceea ce providența și trecerea nemiloasă a timpului ar aduce în relațiile dintre creatori. Totul seamănă cu un scenariu de inițiere, captivant și magnetic, aproape miraculos și de o blândețe neverosimilă atunci când protagoniștii dau târcoale mai...
Derulările contemporane din literatura noastră postdecembristă mai inspiră, încă, neobișnuite curiozități în legătură cu un spectacol eminamente al pluralului și care ne așează în rândul evoluțiilor axiologice din domeniu pe continent. În plan intern, contextul cultural actual, totuși, nu mai are tectonicile pliind registre și accente vizibile despre alonja valorică în spațiul național, provinciile noastre...
Se scrie multă poezie la noi. E drept, starea de inflație indică și adevărul că majoritatea pretinșilor autori scriu versuri, nu poezie. Dar se întâmplă să dai peste volume interesante, despre valoarea autorilor cărora abia atunci afli. La Decebal N. Todăriță, de pildă, teroarea unui real demențial ca desfășurări implicând ciudatele „traversări“ ale temporalității din...
Atitudinea scriitorului contemporan cu comentatorul lui face parte din operațiunea spiritual-artistică a încadrării unor ascendențe și filiații într-o (auto)biografie sufletească. De-o parte și de alta se iscă idealitățile peremptorii, fiecare investind opinii estetice, insistente fidelități în jurul axiologiilor textului literar (text cultural, altminteri). Nu mai e nevoie de masa de montaj a hermeneutului, interpretarea critică...
Marea obsesie a poetului care se respectă și își respectă menirea este cuvântul. În fiecare clipă eliberat, căutat, aflat și adorat ca faptă de stil, implorat, decantat, întrebuințat, inițiat ca mereu imprevizibil. Receptacol de sensibilitate, poezia rămâne, însă, o realitate particulară, o experiență a individului. Destui specialiști vorbesc de niște decenii de poeticitatea în ordinea...