Atitudinea scriitorului contemporan cu comentatorul lui face parte din operațiunea spiritual-artistică a încadrării unor ascendențe și filiații într-o (auto)biografie sufletească. De-o parte și de alta se iscă idealitățile peremptorii, fiecare investind opinii estetice, insistente fidelități în jurul axiologiilor textului literar (text cultural, altminteri). Nu mai e nevoie de masa de montaj a hermeneutului, interpretarea critică a unui text  e parafraza, oferta selecției, de-ritmarea efemeridei. Evaluările, în astfel de situații, se pot metamorfoza în anticipări mărturiste contra pericolelor clișeizării. Și tot în acest fel curiozitatea nu poate fi infamantă, ci o raportare la o realitate a unui moment dat. Trăim într-un timp proustian și asta nu pare să ne fie de ajuns. Dar ne confirmă teza disocierilor care nu mai rămâne, anacronic, antivizionar,  decât legitimarea unui destin literar legitimat în faldurile oricărui text predestinat în opțiunile celui ce-l scrie spre a fi dăruit comunității spre confirmarea originalității. A scrie nu e mai puțin o dramă. Scrisuol confesiv e rectitudine și simplitate, scrisul analitic-critic  este ordonator sagacității judecăților. Iată oleacă de diferență. Meditația, contemplația, nu se codifică.

Comunității cultural-spirituale din preajmă îi dedică și Adela Lungu-Schindler o altă carte, cu un titlu amintind de una din marile lecții ale criticului Cornel Ungureanu, aceea că mai întâi trebuie să trăiești marea răspundere și să nu treci vămile văzduhului până nu-ți asumi, chiar ca pe o gravitate testamentară, autoritatea istoriei literare din ținutul maturizării tale ca autor. Așadar, Scriitori și cărți din imediata apropiere (ediția a II-a revăzută și adăugită, Reșița, Editura TIM, 2025, 136 p., salutată pe copertă de Clara-Maria Constantin) învederează un trecut și un prezent al mesajului literar din cărți de ieri și cărți de azi, descifrând pentru noi mersul istoriei, fie și contaminând cu propoziții și exprimări pătimașe energii submersive din cărți de căpătâi ale spiritului banatic.

Încercând să formulăm câteva opinii despre  acest volum trebuie să apreciem că autoarea se dezice din startul scrierii lui de o anume tentație a epatării. O conștiință lucidă funcționează sub raportul surprinderii disjunctive a unei mentalități a scrisului și una a temporalității căreia-i aparțin, la urma urmelor, cărțile și autorii lor. Exemplele sunt multe și modul în care știe autoarea noastră să rezolve toate situațiile trebuie și el apreciat. Un fel de duritate majestuoasă a afirmațiilor istoriei însoțește comentariul despre romanul Lume fără cer, al lui Virgil Birou, care „are în centru aceeași imagine, a Banatului, aflat la marginea unui imperiu atins de morbul decăderii.“ Pentru autoare cartea este definitoriu mărturisitoarea unor clivaje de mentalitate, narațiunea inițiind un imaginar socio-profesional ca fundament al economiilor fostului imperiu, mineritul și metalurgia, și încheind dinamica unor sfâșieri psiho-profesionale, individuale și colective, printr-un declic catastrofal: „Nu întâmplător explozia minei coincide cu sfârșitul războiului și destrămarea imperiului.“ (Virgil Birou. O imagine a Imperiului). Concluzii majore inspiră textul comentariului despre istoria și geografia literară a românilor (Geografia literaturii române, azi, volumul IV – Banatul), cu aplicație asupra dinamicilor culturii banatice, „carte a dialogului necesar“, subliniază autoarea, al patrulea volum din grandiosul op (cel de la Editura Paralela 45) al mentorului generațiilor de după anii 70 din veacul trecut, neuitatul profesor  Cornel Ungureanu.

Un patetism discret cultivă Adela Lungu-Schindler și când este vorba de cărțile Smarandei Vultur (Banatul din memorie. Studii de caz ori Francezi în Banat, bănățeni în Franța. Memorie și identitate), cărți de căpătâi ale cercetărilor ultimilor ani în probleme de imaginar și convergențe multiple într-o provincie românească al cărei statut în trecutul  Europei Centrale a fost și este recunoscut de istoriografiile continentului. Iar prozatorul remarcabil și editorul Viorel Marineasa este elogiat pentru cartea sa Despre Banat, în registru normal, dedublarea erudită fiind repede remarcată: „Viorel Marineasa menține obiectivitatea la nivelul informațiilor, ca jurnalist, dar textele respiră de subiectivitatea scriitorului.“ Adela Lungu-Schindler se mișcă lejer în alegoria ideii bănățene iar alte câteva texte dau seamă de acest interes adânc și în aceeași măsură binefăcător scriiturii deloc inhibante. Reținem analiza făcută volumului de reușite portretizări, sub semnătura fostului redactor-șef al revistei „Orizont“, prozatorul și jurnalistul Ion Arieșanu (Printre înțelepți. (Portrete literare)), comentariul asupra cărții de memorialistică, diaristică și călătorii, Europa din noi, a scriitorului hunedorean Radu Ciobanu, popasul izbutit într-o spirală a maximei erudiții și dedicat volumului reporterului Nicolae Sârbu, La o vânare de dinozauri (Reporter sau prozator? Poate amândouă deopotrivă).

Uneori scrisul ascunde și un duh al răzvrătirii laolaltă cu o vizionare patetică a unui real trecut ori prezent, dar cu un imaginar persistent în roca memoriei locului. Alte două cărți ale amintitului Radu Ciobanu (Călători și călătorii și cronicile din volumul Între dezastre și miracole. Lecturi empatice) cunosc o abordare prielnică ideii de creație artistizată, jurnalistul dar și reporterul, prozatorul, poetul Ion Șerban Drincea este apreciat pentru volumul Viața sub radical, cele șaisprezece capitole din Epistole de la Margum devin justificarea comentariului despre istorie și identitate a romanului scris de Marcu-Mihail Deleanu, țesătura narativă pe mai multe voci din romanele lui Ilie Sălceanu, Ada Kaleh, Roman de dragoste și Gelin. Mireasa din Ada Kaleh, fundamentează alte interesante opinii ale Adelei Lungu-Schindler despre fluxul istoriei și fluența prezentului din „imediata apropiere“. Lăudabil că acest efort e continuat de autoarea care e atrasă de opera cu sensuri grave și combustia științifică marcată adesea de cotituri semnificative. Astfel că nu scapă vigilenței comentatorului încercarea monografică Ilidia, a poetului Dimitrie Grama, volumul lui Gheorghe Secheșan Arborele sacru al tradiției românești, Narativ și descriptiv în Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, al lui Valy Ceia, Aspecte ale limbajului liturgic românesc, al Mariei Ivăniș Frențiu, Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi, de Ion Petrică.

Poeții și poezia, între cărțile comentate, se află la mare căutare. Inconfundabilul Petre Stoica este discutat prin „miniaturile“ din Uitat printre lucruri uitate, Alexandru Jebeleanu prin volumul pateticelor Iubiri candide, inconfundabilul Sabin Opreanu o atrage prin placheta Gimnastica nisipului, Iosif Băcilă cu Dor mărturisit. 99 poeme de dragoste, Ușa cu picioarele pe pământ, a lui Ioan-Pavel Azap, prin ludismele ei, „iubirea ca factor focalizator“ motivează cartea lui Cristian-Paul Mozoru, Din marginea Lemuriei, Petru Hamat și ale sale Legende albastre completând această paletă a interesului autoarei pentru lirica provinciei. Un posibil scenariu de film al Tatianei Flondor-Arieșanu (Omul de după perdea) și scenariul dramatic al lui Aurel-Gheorghe Ardeleanu, Leoaica rănită sau Ce față umană are fiara, prilejuiesc alte două interesante comentarii critice.

Bucuria lecturii consacră notația erudită manifestată și în jurul prozatorilor și cărților acestora. Sorin Titel (Lunga călătorie a prizonierului sau drama lipsei de comunicare) reiterează prin recursul la strategii ancestrale dintr-un epic poporal disjunct și clocotitor-autentic un firesc interes din partea Adelei Lungu-Schindler în jurul comunicării/anti-comunicării: „Prin limbajul folosit, autorul amplifică sentimentul de angoasă suscitat de obsesia unei culpabilități generale, de absurdul unei realități ininteligibile și amenințătoare.“ Romanul Dorinei Sgaverdia (Ruxanda: o lume care se duce) „e un veritabil spectacol al scriiturii“, Mircea Pora învederează în personalitatea lui literară și un autentic autor de proză scurtă (Ieșind din vis puțin îngândurat), e o evidență nota elegiac-ludică a romanului poetului Remus Valeriu Giorgioni (Cei șapte morți uriași, roman, volumul 1, Operațiunea Stucco).

Cartea aceasta se instalează perfect în panoplia succeselor editoriale prin care în anii din urmă Adela Lungu-Schindler demonstrează rafinate calități și multă erudiție în interpretarea literaturii contemporane și descifrarea resorturilor ei din perspectiva provinciei bănățene.