La Turnu-Severin, prin anii 1920-1923, putea fi întâlnit un domn jovial, cordial, cu o vorbire fermecătoare, elegant şi distins, care alesese să-şi petreacă ultimii ani de viaţă în acest frumos şi liniştit oraş cosmopolit de la Dunăre, unde avea prieteni adevăraţi, mai ales pe fosta profesoară de pedagogie de la Universitatea din Bucureşti, Alexandra Lacrițeanu şi fratele său, profesorul şi ziaristul severinean, Constantin Lacrițeanu. Noul locuitor al oraşului era Constantin Dimitrescu-Iaşi, fostul rector al Universităţii din Bucureşti, primul nostru doctor  în estetică, titlu obţinut printr-o teză  susţinută la Leipzig cu titlul “Conceptul de frumos”(Der schonheitbegriff) şi astăzi text de referinţă în literatura de specialitate. În aprilie 1923 s-a stins din viaţă şi a fost înmormântat în cimitirul ortodox din Turnu- Severin la un loc de cinste, îngrijit de edilii oraşului cu mare atenţie până la venirea comunismului, ignorat însă, dar păstrat sub acelaşi monument funerar până în 1989 şi distrus după 1990, când pornirile hrăpăreţe ale unor semeni ai noştri n-au ocolit nici locurile de veci.

Profesorul a fost o personalitate ştiinţifică de mare prestigiu la răscruce de veacuri, de vreme ce a fost reales de patru ori rector al Universităţii din Bucureşti (1898-1910), fiind între 1899-1919 si director al Şcolii Normale Superioare şi apoi al Seminarului Pedagogic Universitar din Bucureşti. A creat si condus reviste importante, a scris lucrări şi articole pe teme de specialitate, dar a publicat cu reţinere lucrări de filosofie, după cum amintea bunul său colaborator de la Universitatea din Bucureşti, profesorul, filosoful și psihologul Constantin Rădulescu-Motru. Contribuţia sa cea mai importantă a fost însă reorganizarea învăţământului filosofic românesc, pe care împreună cu Mihail Dragomirescu şi Constantin Rădulescu-Motru l-au modernizat printr-o reformă universitară în consonanţă cu învăţământul din marile universităţi europene. În esenţă noul plan de învăţământ pentru studiile filosofice, propus de el şi adoptat, consta în introducerea unei structuri de bază cu patru trunchiuri, fiecare fiind astfel specializate: primul pe filosofie propriu-zisă, al doilea pe sociologie, etică şi estetică, al treilea, pe psihologie, logică şi teoria cunoştinţei, al patrulea, pedagogie si istoria pedagogiei. Organizarea aceasta, adoptată la 27 octombrie 1909, va fi menţinută, în linii mari, în învăţământul românesc aproape până la finele secolului trecut. Recunoaşterea contribuţiei lui Constantin Dimitrescu-Iaşi în dezvoltarea învăţământului, dar şi prin scrierile sale filosofice și pedagogice, a beneficiat de iniţiativele unora dintre colegii săi între care mai ales aceea a lui Constantin Rădulescu-Motru.                                                                                 

La Arhivele Statului, Filiala Mehedinţi, se păstrează  corespondenţa şi note preţioase pe care un comitet coordonat de filosoful de la Butoieşti le-a elaborat cu prilejul comemorării a zece ani de la trecerea în eternitate a lui Constantin Dimitrescu-Iaşi. Astfel în dosarele 2182 si 2183/1933 se află un bogat material, de la listele de subscripţii, la procesele-verbale şi articolele cuprinse în volumul omagial, între care şi „Memoriul prezentat consiliului Facultăţii de filosofie şi litere din Bucureşti în şedinţa din 27 octombrie 1909”.

Primul text care cuprinde esenţa activităţilor de omagiere coordonate de Constantin Rădulescu-Motru este intitulat simplu:„Comemorare” si are următorul conţinut:

„In Aprilie 1933 se împlinesc zece ani de la moartea valorosului profesor C. Dimitrescu Iaşi, fost rector al Universităţii din Bucureşti.

Un grup de profesori şi admiratori, sub prezidenţia d-lui profesor Rădulescu-Motru, au luat iniţiativa de a reîmprospăta amintirea acestei minţi luminate şi a arăta generaţiilor tinere rolul însemnat pe care l`a avut C. Dimitrescu-Iaşi în organizarea învăţământului nostru de toate gradele, colaborator preţios al marelui Haret, fixând norme dupe care s-a condus şcoala românească mai  bine de un sfert de  veac, a tipări, cu ocazia acestei comemorări, un volum cu biografia, amintiri și articole ce privesc viața și activitatea lui C.Dimitrescu-Iasi, se va reproduce în acest volum articole scrise de el, se va turna în bronz figura distinsului profesor, bust destinat a împodobi Aula seminarului pedagogic universitar din Bucuresti, creațiunea lui C.Dimitrescu-Iasi. Comitetul organizator face apel la foștii elevi rugându-i să contribue cu cât de puțin pentru relizarea acetui scop. Sumele colectate împreună cu lista se vor trimite pe adresa D-nei Alexandrina C. Lacrițeanu Str. N. Balcescu 27, Bucuresti III.

                     Comitetul organizator:                                                                                

                           Președinte, Prof. univ. C. Radulescu-Motru

                           C. Kirițescu, prof. univ., director gen. Al Inv.Sup.

                           Gr. Taușan, prof. Director „Casa Corp. Didactic”

                              I. Nisipeanu, prof., președinte Asociație Corp. Didactic

                                  G. Ștefănescu-Galați, profesor

                                 C. Lacrițeanu, profesor director

                                Alex. Lacrițeanu, profesoară

            Domnii cărora li s`au încredințat listele de subscripție sunt rugați să ne țină în curent cu situația subscrierilor după primele două săptămâni, pentru a ști noi proporționa comanda bustului.

                                                                                            Membrii Comitetului ”

                Implicarea directă a lui Constantin Rădulescu-Motru în acest proiect, cum i-am spune noi astazi, este mărturisită de profesoara Alexandrina Lacrițeanu si de notațiile profesorului pe lista cu profesorii cărora li s-au încredințat liste de subscripție. Astfel el însusi își asuma listele de la 16-20, iar pe celelalte le încredințează după cum au acceptat următorilor: C. Lacrițeanu-lista 25, Al. Lacrițeanu, lista 26, Gh. Ștefănescu-Galați, liste de la 1-10, inclusiv, A. Ștefănescu-Galați, C. Kirițescu, lista 35, T. Alesseanu, I. Burcescu, P. V. Haneș, P.  Gârboviceanu, N. Ion, Alex. Bărcăcilă, lista 22, Popescu Gruia, lista 27, Ștefănescu-Goangă, Marin Ștefănescu, Enache Ionescu, Iosif Frollo, Chelaru Eiza, Iosif Saros, Eugenia Gribincea, Pulcherea Dimitrescu-Iasi, lista 21, Iulian Predescu, lista 24, D-na Vorvoreanu, lista 23, D. Constantinescu, Eugen Speranța, lista 38, Otilia Ionescu, Gr. Tăușanu, listele11-15, inclusiv, I. Nisipeanu, listele 41-50 inclusiv, C. Sudețeanu, Margareta Atanasiu, lista 52, Radu Perianu, Dragu, Micea-Galati, Torutiu, Ilie Popescu-Teiușani, R. Caracas, Ionescu-Boteni, Chiriac, Gh. Nichifor, I. Ionescu-Bujor, Rădulescu-Pogoneanu, Valeriu, Octav Botez, lista 34, Ștefan Ion, Narly, Găvanescul, lista 33, Meissner, lista 32, M. Dragomirescu, Nazare, listele 28-29, Ion Pavelescu, listele 39 si 67, Breazu, lista 30, Ion Nistor, de la Cernăuți, lista 31, Brăileanu, Focșa, lista 36, Alex. Teodorescu, lista 40, V.V. Haneș, lista 37, Petre Ghițescu, lista 51. Documentul cu adnotările profesorului Radulescu-Motru este datat „azi 21 ian. 1933”. Acțiunea are succes din moment ce s-a reușit editarea volumului omagial „C. Dimitrescu-Iași, Omul si opera” în 1934, în 1000 de exemplare. Din Darea de seamă a Comitetului de organizare rezulta că  din cele 100 de liste de subscripție au fost lansate 61, dar  nu au fost finalizate decat 33 liste (38212 lei)  și donații (20893 lei) din care s-au încasat 59105 lei. Din vânzarea volumului au rezultat 24944 lei. In total s-au realizat 82 996 lei și s-au cheltuit 84 221 lei, diferența de 1225 lei fiind suportată de membrii Comitetului, căruia i-au rămas 650 de exemplare („lux și obicinuite”) pentru folosire ulterioară. Toată activitatea de comemorare se desfășoară meticulos pe parcursului anilor 1933-1934, sub coordonarea lui Constantin Rădulescu-Motru și prin delegatul Comitetului Constantin Lacrițeanu. În manuscrisele de la arhivele mehedințene se găsesc adnotările profesorului Rădulescu-Motru în selectarea articolelor pentru volumul omagial și scimburi de mesaje cu prof. Constantin Lacrițeanu din Turnu Severin asupra unor intervenții în text, ori probleme de organizare. De exemplu, fiind de acord să se includă în volum și textul inedit „Goana dupa noroc” scrie: „Domnule Lacrițeanu, am schimbat în text, vorbind de Goana dupa noroc, și am zis că „se resimte de vîrsta înaintată, dar este scris cu aceiași limpezime…”/devotat, C.R.Motru”.

Ceea ce aș dori să remarc este modul în care, dincolo de preocupările sale profesorale, de cercetare, sau politice Constantin Rădulescu-Motru a găsit răgazul și energia de a cinsti printr-o activitate științifică de amploare și temeinică o importantă personalitate a școlii si lumii academice românești, Constantin Dimitrescu-Iasi, care deși născut în Moldova, prin împrejurările vieții a scris și  a trăit ultimii ani în liniște între prieteni pe meleagurile natale ale filosofului de la Butoiesti. Ceea ce nu se va întâmpla cu Constantin Rădulescu-Motru, pentru care primii ani ai comunismului românesc i-au adus multă suferință până la înfometare și recluziune. Tot în arhivele mehedințene se păstrează o serie de documente referitoare la confiscarea bunurilor sale de la Butoiesti. Astfel, impresionează o „Declarație”  în care, sub o semnătură nesigură, dublată de întărirea („pt. conformitate”) a doamnei Elena Rădulescu-Motru, filosoful enumera principalele bunuri pe care le poseda. În același dosar  inv. 15/1949 se află formularul de inventariere și evaluare patrimoniu precum și actul de preluare a terenului la G.A.C. Butoiești. Am amintit aceste documente pentru că din lectura lor rezultă două elemente, care prin cinismul pe care îl afișează, sunt expresia umilinței la care era supus filosoful  în acei ani. Astfel, în lungul șir de bunuri enumerate amănunțit (de la 50 ha teren agricol, diferite imobile, până la „2 linguri spumă, 5 prosoape”), apar și „2 dulapuri cu arhivă”, iar la semnături cei trei delegați ai comisiei județene, în prezența primarului și a șefului de post, își predau-primesc între ei (semnând și la primire și la predare!) „terenuri mobile si imobile, inventar viu si mort,” între care cele mai puțin importante erau „hârtiile” domnului C.R.Motru.

Umilit, chiar arestat pentru puțin timp, lăsat fără reurse minime de supraviețuire, Constantin Rădulescu-Motru a găsit până la urmă sprijin de la  doi intelectuali agreați de noua putere comunistă: C.I.Parhon și Miron Constantinescu. Opera sa complexă în domeniul filosofiei, psihologiei, activitatea academică, pedagogică și social-politică este însă prilej ca, peste timp,  cei care înțeleg rațiunea fundamentală a cinstirii valorilor culturale să-l omagieze, mai ales prin studierea lucrărilor sale, multe încă de actualitate.