Din câte știu, o trăsătură aparte a regizorului Alexander Hausvater este că opțiunile sale au neapărat drept stimul nevoia de a depăși un obstacol, pentru ca, sub motivare personală, să supună textul unei adaptări proteice care să ducă spectacolul spre originale revelații. Cine decât el însuși și-a găsit curajul să treacă pragul în adaptarea spațializată...
Piesa lui Alexandru Popa, Secretul fericirii, aparent, pare a fi o provocare. Mai degrabă derutant, titlul acoperă doar teoretic confruntarea din scenă. În mare secret, nevasta își înșeală bărbatul cu prietenul lui. Asta să fie fericirea? Un erotic fără scrupule, tăinuit, se iluzionează amanții, sub platoșa prieteniei. Bietul soț, tocmai în numele acestei prietenii, își...
(fragment) Femeia, purtând crucea subsioară, străbate străzile printre ruine, se duce, revine, se învârte în cercul unde aflase că s-ar putea să-i fi fost împușcat omul… Se apleacă să cerceteze când dă de vreun mort acoperit, nu e, se îndreaptă cu crucea subsioară, mai departe, unde?… Pe stradă, în mers, împușcat din spate, a căzut,...
Vid și iluzie Cum cădeam în jos și în sus culmea minunii în vid chiar nu era nimic ceva un fir de lumină de care să mă țin să văd o tulpină de iluzie în alt hău să nu mă scufund Ce vid de atâta nimic nici nu-mi venea să mă sinucid mai bine în...
Farsă carnavalescă, ori mai doct, încadrată ca piesă bulevardieră, D-ale carnavalului, fără a fi comedia de vârf a lui I. L. Caragiale, și-a câștigat în timp propria personalizare prin aceea că textul, aparent redus la personaje de mahala, în ansamblul lui se dovedește prolific în proiecții scenice, mereu surprinzătoare. De la titlul, cu o șugubață...
Sărutul florilor Melaniei Am şoptit din priviri florilor că nu le ating, să vină ele pe aripi de zori la tine să te trezească din vis cu un sărut de lumină, cu miros de frezii, curcubeu de trandafiri, cu sete de nufăr, şi deodată alte flori şi altele trezite din somn m-au întâmpinat –...
Întoarcere la avangarda rusă. Revoluționară în abordare teatrală, cu mesaje de negare, cu postulări distructive, novatoare, atingând absurdul, un fel de futurism dramatic, cu ecou dadaist, cu manifeste de genul: „Să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a. ș.a. de pe Nava contemporaneității.” Navă de pe care au fost aruncați ei, dramaturgii, regizorii, poeții ș.a. ș.a.,...
Nesfârşit în abis, în atracţii solare, planetele galactic se rotesc, aparent distante, au ochii lor la pândă, îşi trimit impulsuri cu sateliţi pe orbite, se ameninţă îmbăiate de lumină, războinice, în abis aleargă, în Univers să se distrugă. Nu e decât un joc nesfârşit, cineva râde, le aliniază în repetată rotire, la un ordin matematic,...
Îngerul cu șevaletul Sub cădere colorată de frunze, îmbăiat în vânt arămiu de toamnă, un înger pictează și se roagă să-i învie mortul, îngropat astă-primăvară, când fericiți se întreceau înflorind cireșii. Îngerul cu șevaletul e doar unul dintre milioanele de îngeri în așteptare, din apocalipsa pandemică să urce cu martirii uciși de virus, în duh...
Lui Constantin Brâncuși Cu zbor celest, din sinea visului etern, în unduire lină, undă genuină, cu aripi de mister, Pasăre-n eter, dincolo de cer şi stratosferă, desprinsă de efemer, printre galaxii, planete și stele în abis vărsând lumină, infinitul îți cuprinde zborul tăuatras astral în himerica vecie. Pasăre în Univers, zbori, în vis cu nemurirea,...