Proză

Nu mi-a spus nimeni povești în copilărie, nici n-ar fi fost cine să aibă acest imbold miracol. Fusesem de timpuriu înstrăinată, „dată de suflet” la o mătușă, iar maică-mea era la sute de kilometri depărtare, undeva la țară, femeie tânără și singură, la munca grea de la câmp, unde oricum nu cunoștea răgazul să alinte copii, să-i adoarmă cu povești...

(fragment) Centrul de detenție seamănă cu o închisoare în toate aspectele, de la poarta exterioară, pe care militari înarmați o închid în urma noastră după trecerea mașinii jandarmeriei.  De jur împrejurul curții se ridică un gard înalt terminat cu mai multe rânduri de sârmă ghimpată. La intrare, un militar cu care încerc să vorbesc în franceză, dar care pare surd...

Apă rece. Și limpede… Nea Florică, mare amator de remi. Tot „Monumentu”-l cunoaște. Apare primul pe alee, cu pietrele sub braț. În urma lui, la un pas, niciodată în rând cu el, un bătrânel cocârjat, scuipându-și bojocii de-atâta tușitură după țigara ce doar a aruncat-o, se târâie gâfâind cu o plasă în care ține o pistelcă lustruită de-atâta joc: –...

Ca să apară cu ceva deosebit în contextul orașelor–târguri, consiliul municipal a hotărât să aranjeze un Bazar de Obiecte Inutile cu Valoare Sentimentală. Pentru aceasta a tocmit un inițiat, care a colindat împrejurimile, mormăind de unul singur, până ce s–a fixat pe o colină de lângă decrepitul zid al porții decumane; micul grup de oficiali muiați în sudoarea provocată de...

Alde Ghiontac, alde Macambulea, alde Toroapă fuseseră înzestraţi de Domnul cu toate cele trebuincioase supravieţuirii, încât să-și afle locul printre oameni. Văzuseră lumina zilei la Prelunci și încă nu se știe ce soi de ființe sau lucruri întruchipaseră într-o viață anterioară, căci, de cînd se știau, ca un blestem, neamul lor trăia într-un perpetuu, nesătul, concubinaj cu sărăcia, chiar dacă...

(fragment) “În vale, în jurul unui foc de tabără uriaş, trei fete tinere, voluptoase, pe jumătate dezbrăcate, cântau şi încingeau o horă. Prima reacţie fu să pună mâna la ochi, ca un copil ce vede pentru prima oară, într‑un film, o scenă deocheată. – Smin‑theos, apropie‑te, Smin‑theos, zeule fermecător… apropie‑te! Chemarea se întrepătrundea cu trupurile mlădioase şi cu vocile fermecătoare...

N-a fost niciun ger „al Bobotezei”, așa că a pornit vitejește la țară, în sudul Olteniei, să ajungă înainte de zi de sâmbătă, să-și împlinesc datoria de fiică iubitoare, întru memoria mamei, la ritualul pomenirii. „Puteai să plătești o masă aici, în oraș, la Cantina Săracilor și era poate mai bine primită de Dumnezeu!” „Ehei! Și cu gura satului?! Trebuie...

(Fragment) – Elisabeth…?Ea îşi întoarse ochii la el, fără a răspunde.– Vreau să ştii că în ciuda a tot ce s-a întâmplat, eu nu mi-am schimbat sentimentele pentru tine şi nu o voi face niciodată, pur şi simplu pentru că nu pot altfel.– Atunci îmi pare rău pentru asta, Andreas, pentru că nu duce decât la dificultatea situaţiei.– Nu este...

(fragment) Când a ajuns în dreptul ghenei de gunoi, nu-i venea să creadă că a petrecut atât timp cu Marta. Era un contrast șocant între cadrul în care a fost cu ea și unde locuia el. Era ca și cum ar fi  făcut un salt în timp, în alt spațiu. Nu-i venea să creadă că a avut curaj să-i ceară...

(fragment) Lipită de sinagogă era o casă modestă, dar care avea o curte care lui i se părea nemaipomenită. Aici locuia familia lui Aron, fostul său coleg de la grădiniţă şi, acum, de la şcoală. Aceştia erau printre ultimii evrei din cartier şi asociaţia îi lăsase să locuiască aici pentru a avea grijă de lăcaşul de cult mai mereu închis...

(fragment) Trei capete rotunde şi mititele se iţesc de după canatul unei uşi galbene, scorojite, cu vopseaua mâncată sub care se vede, ici-colo, altă vopsea, albastră. Uşa fusese doar închisă cu un cablu verde petrecut de trei ori după un cui bătut în zidăria din cărămizi roşii, mâncată şi ea de ploi şi vânturi. Cei trei trecură, furişaţi, pragul. În aceasta...

Florica auzi cocoșul cântând de trei ori. Își făcu cruce cu mâna dreaptă și se ridică încetișor. În ciuda celor șaptezeci de ani pe care îi simțea din plin dimineața în picioarele înțepenite, agenda ei era foarte încărcată. Deși afară era încă noapte, uruiturile căruțelor și lătraturile câinilor arătau că satul începuse să se trezească. Florica puse de-o parte lucrurile...