Proză

Era aproape de capătul zilei de vineri. Se aşezase acolo pentru că stătea mai comod, vinerea avea între orele optsprezece şi douăzeci şi două un soi de pufuşenie călduţă, în care se putea întinde cât era de lung, fără să se umple de înclăiala femtosecundelor de pe muchiile minutelor şi fără să stea cu frica-n sân că se poate trezi...

(fragment) Cu privirea risipită pe șorțul negru, tot mai surpată, a vorbit numai despre iertare. De pe șorț aduna o scamă închipuită ori îi netezea o cută. – Când ești tânăr, a zis, ai numai inimă. După ce străbați timpul, îți crește și mintea. Asta spun acum, altfel și eu am făcut o greșeală de care îmi pare rău până...

De câte ori mă reîntorceam la casa părintească cel mai adesea mama mă aștepta la poartă, în fața curții, pe o bancă solidă, încăpătoare, sub nucul mare și umbros. Acolo veneau și vecinele. La vorbă. Câte povești, știri, amintiri, glume, secrete,( pe care” nu le știa bărbatul, dar le aflase tot satul ”), nu va fi auzit bătrânul nuc. Mai...

(fragment) În odaia sărăcăcioasă, un suflet şi un opaiţ pâlpâiau. Femeia, sau ce mai rămăsese din ea, devenise aproape una cu salteaua albă, zbătându-se pentru fiecare gură de aer, cu un trup din care cei încă aproape aveau nevoie de o matematică mentală complicată pentru a recompune măcar o imagine vagă a ceea ce fusese cândva. Într-o vreme se ascunsese...

(fragment) Era în revărsat de zori când am lăsat în urmă Aakra și am apucat drumul pustiului. Renunțasem să trec marea, să plec spre Keyshra; mi-am dat seama repede că ar fi fost o mișcare mult prea previzibilă. În port ne-ar fi căutat prima dată soldații lui Leander. Acolo alergau toți fugarii, în speranța să se urce pe vreo corabie....

Lumina difuză a serii se scurgea anemic printre perdele, fondul sonor era dominat de acordurile siropoase de pe Romantic FM, lumânările aromatice ardeau molcom pe noptieră, iar paharele de vin cu buzele pătate de sedimente rubinii, pe jumătate golite, zăceau pe parchet, alături de dantela fină a lenjeriei ei, într-o dezordine voluptoasă. Eram trei în acea odaie: eu, ea și...

În față, la o măsuță, protejat de un paravan din plastic transparent foarte înalt, stătea un indian îmbrăcat într-un sacou din postav roșu cu epoleți și fileturi aurii. Se uita țintă înainte. În prima clipă, Sorin a crezut că este un fel de statuie de ceară sau un manechin, indus în eroare de plastic, de nemișcare, de privirea fixă, de...

(fragment din romanul ,,+40”) – Mie nu mi-a plăcut școala, dar am trecut bacuʼ. Pun pariu că nu mai știi nici cum mă cheamă, de-aia l-am scris aici pe ecuson. Mi se zicea Mary, așa mi se zice și acum. Îl scriam cu două puncte pe y, până când fetele m-au făcut țărancă proastă și incultă. Îmi plăceau punctele alea...

Şedință cu părinții. Mamele vorbeau, taţii dădeau din cap, că așa era rânduiala. Ele puneau întrebările și luau hotărârile, ei erau mai mult pentru decor și sprijin moral, în caz de nevoie.                                                                                                                                                      —  Dòmnye, oare cum s-or dăscurca prunșii noști la treaptă? C-or stat luni di zâle fără profesor la română, la matematică, a zis femeia din mijloc. Vorbea...

– Ai uitat să aprinzi şi să-i laşi lumânarea! îi strigasem, încă era la ceva distanţă, şi atunci sigur a înţeles că observasem minuţios tot ceea ce făcuse. Nu mi se păruse că se comportase firesc. Stânjenită de situaţie, că doar pentru asta venise acasă, s-a întors şi  a  înfipt lumânarea, stinsă, în rădăcina umărului primei cruci care îi ieşise...

Marius este un vecin atipic. Scund, grăsuț, dar foarte activ. Precum o minge aflată mereu în rostogolire. Un alt vecin, Cosmin, l-a poreclit bosulică. S-ar putea spune că nu e o poreclă onorabilă. Și că ar trebui să evităm astfel de etichetări. Personal, mă feresc cât pot. Ba chiar mă forțez să nu-l confund pe Marius cu porecla sa. Altfel,...

Aroma cafelei mă trezește din visare și așez două cești pe tăvița aurie, lăsând loc ibricului și zaharniței. Încerc să fac totul ca la carte, nu că nu aș ține neapărat să impresionez, ci doar să arăt că știu să fac să pară totul firesc și normal. Mă apropii de masă zâmbind. Zâmbește și ea, aranjându-și pătura deasupra genunchilor, fără...