Tot mai greu este să înţelegi. Să nu suferi. Când crezi că nu greşeşti, atunci greşeşti. Nu sunt reguli. O iei pe un drum, greşeşti.O iei pe altul, greşeşti.O mai iei şi pe celălalt, tot greşeşti. Totul e să te acomodezi cu greşeala. Toţi o simt, ţi-o identifică şi, în final, îţi rânduie scara detaliilor....
(fragment) Cornel Berceanu se sculă cu noaptea-n cap să-şi hrănească caii. Ieşi primul din casă, cu pas apăsat, răscolind printre lucrurile dimineţii după şosetele lui din lână groasă, după flanelul de corp, până ce Mama Elena, bineînţeles că se trezi. Nu spusese nimic, de frică să nu o trimită şi pe ea, la ceasurile acelea,...
Condusă de întregul alai şi emoţionată de întâlnirea cu întreaga familie, Ana nu s-a gândit, nici o clipă, de ce întâlnirea se face în casa mătuşii Maria şi nu în vechea lor casă. Cu delicateţe, aceasta o dirijează spre o cameră, deschizând uşa şi spunându-i: „aici este dormitorul tău. Te las să îţi aranjez lucrurile...
Început de februarie. În faţa Palatului Sina, aburii de la gura cailor, frumos înhămaţi, cu hamuri colorate, ca de sărbătoare, încălzeau parcă gerul stăpân pe piaţa Hohe Markt. Unele după altele, familiile aristocrate, de rang înalt, coborau din trăsuri într-un ritm aproape dirijat. Se întreceau blănurile dintre cele mai scumpe iar hoch zylinder-ul şi papioanele...
Anul 1907 – Am la tine, mami, o rugare. Să nu minţi niciodată. Nici când ţi-o fi tare greu. Era la a doua bătaie de clopot, când trebuia să urcăm în vagon. În gara de la Cârpa, mama, în urma mea, îmi mai aranjă o dată fularul; eu, cu piciorul pe prima...
Mă înspăimântă neputinţa de a mă risipi nu dau destul celui pe care-l iubesc niciodată n-am să fiu cele două maluri îngenunchind întregului mă înspăimântă… M-am înnoit de curgerea ta sunt doar piatră şerpuind a mal repedele întotdeauna eşti departe muşchiul lin atinge solzi din nebănuite vertebre. Vinovat şi nevinovat pe muchia nespusului vei găsi...
Piaţa Spaniei. Scările inundate de azalee roz, aşezate pe toate treptele, de jos în sus, împacă, parcă, gândurile şi limbile pământului. La baza lor, vestita Barcaccia, plăsmuirea în piatră a unei bărci largi, de mărime naturală, pe jumătate scufundată, sculptată de tatăl lui Lorenzo Bernini în secolul al XVIII. Era anul 1886. Anul în care Elisabeta...
Înfrunzim din două linii sine şi gând. La o ceaşcă te-aştept copilărie salonul cel mare pianina neagră un înger leagănă desculţ primăvara sunând a bal fotoliul înaintea lecţiei aristocrata Melanie pe hârtie parfumată un veac învaţă din nou salvarea ta trupul va trebui să reinventeze un suflet Nu ştiu dacă mai port sau nu cămaşa...
Dansul norilor Să mă fac margine pentru anotimpurile tale. Să mă fac seară ca să-ţi potolesc arşiţa zilelor mărunte. Ploaie mă fac să poţi adulmeca lemnul plopului ud. Paşi din dansul norilor foşnind taftaua tăcerii peste anii care ne despart ne unesc în ritmul vestejirii şi înmuguririi noastre. Frunza Esti un trandafir...
Am locuit împreună cu părinţii în Piaţa Bălcescu, fosta Lahovary, şi mi-au rămas amintirile unui copil de şase, şapte ani. Este primul „spaţiu deschis” despre care pot să vorbesc. Piaţa cu cireşe de iunie, în lădiţe din lemn, cu capac din tije subţiri, bunicul dinspre mama le aducea de la Ciuta, un sat de lângă...