Înfrunzim
din două linii
sine şi gând.
La o ceaşcă
te-aştept copilărie
salonul cel mare
pianina neagră
un înger
leagănă desculţ
primăvara
sunând a bal
fotoliul
înaintea lecţiei
aristocrata Melanie
pe hârtie parfumată
un veac
învaţă din nou
salvarea ta
trupul va trebui
să reinventeze
un suflet
Nu ştiu
dacă mai port sau nu
cămaşa zodiei tale.
Mi-era largă la mâneci
în timp ce tu-mi citeai
elegia a zecea.
Mă-nvăluia uneori
cu resturi de râs
din gulerul
mult prea înalt
pentru suflet
nasturi mărunţi
în degetele tale
încheiaţi
de marţi
decembrie.
Nu mai ştiu.
La malul zodiei
între zbucium şi uitare
apa
şi focul
părul
iubirea
în lungimea lui
sărută rafala
zodia gemenilor
pâine coaptă, crudă
din copt
şi coptul
neasemuit de lin
căuşul palmei în care
îmi ascund faţa
gemenii
puterea risipei
la o singură atingere
tu poţi rămâne aşa
taină.
Când malul răsfăţul începe
şi apa străluce
de-adâncului cer
dansează de bal
dansatoarea de vise
leagănă semn de-ntrebare
cât ţine venirea?
plecarea se-ntinde-n
verzui
doar trupul o vrajă cuprinde.
Între venin şi stele
vina
superbă felină adulmecându-ne
pedeapsa şi răsplata
iar noi
neputincioşi în faţa ei
mirosim a rădăcini.
Alegi pentru rănile tale vechi
nemărginit mai pline la fiecare păcat
până când
sângele picură stropi de ninsoare.
Mai dă-mi femeie
un pahar cu lună
din fântâna degetelor tale
mai lasă-mă tăcut şi singur
şi iartă
forma nelunită
uită o clipă
lanţul
femeie
caută-mă să-mi dai
din când în când
un pahar cu lună
boboc
al atingerii tale.
Bună seara suflete
acesta sunt.
Apropie-te.