Proză

Își făcuse drum prin pădurea întunecată și deasă, populată cu stejari înalți și luxurianți, având în mâna dreaptă doar o amărâtă de seceră, un soi de macetă cu lama încovoiată, dar ceva mai scurtă, cu care bunicii lui din Banatul Montan obișnuiau, în vremuri imemoriale, să taie cocenii de porumb. Plecase din capitală de dimineață, la apelul lui, ce-i sunase...

15 septembrie – întâia zi de școală. Ploaia de peste noapte se întinsese de-a lungul ulițelor și le făcuse lucioase, ca oglinda. Era, totuși, destul de cald, deși satul era pitit printre dealuri împădurite. Mi-am pus taiorul de culoarea liliacului și pantofii cu toc și m-am avântat printre glod și băltoace. Pe poarta școlii intrau, cu ghiozdanele în spate, câțiva...

L-am cunoscut în față la Csíki Beer House. După cum avea să susțină mai târziu, vopsea pista de biciclete cu verde fosforescent. Eu țin minte doar că avea lângă el o sticlă cu bere și își privea mâna. O ridica, o sucea pe toate părțile, își apropia degetele și pocnea cu ele sau doar le scutura. L-am întrebat: – Ați...

Nu mi-am închipuit nicicând că îmi voi scrie cândva memoriile. Întâi pentru că nici nu aș fi avut prea multe de scris, o viață de om normal, fără momente de răscruce spectaculoase. Pur și simplu trecător prin zile și nopți pe partea aceasta a pământului. Deși, soarta avea să-mi dăruiască numai lucruri plăcute sufletului meu, o viață de întrebări în...

Deși toată viața am crezut că îngerii nu au trup și că ei doar coboară din creație imaterial, lângă noi s-a așezat încet, fără să se uite în jur, o femeie în rochie de in albăstrie, ținând strâns la piept un fel de poșetă la fel de albăstrie. Ne-am privit năuci și eu, și blondul, neștiind cum să reacționăm. Gândul...

Mama a zis să-mi pun cizmele de cauciuc, că sigur uliţele or să fie pline de bălți după ploile din ultimele zile. Dar eu mă gândisem că, dacă tot mă prezint la post, măcar să par o profesoară respectabilă. Mi-am pus pantofii cei noi, ăia coral, cu vârful deschis și toc conic, aduși de Tanti Lucreţia, pe sub mână, direct...

Mă trezește șuierul vântului care zgâlțâie acoperișul. Focul arde în sobă și flăcările se luptă să răzbească printre cercurile vechi ale plitei. Cunosc soba asta, chiar dacă n-am văzut-o niciodată. Mă ridic de sub pătura groasă de lână și-mi caut papucii. Nu-i găsesc și mă îndrept spre ușă desculță. Simt pământul gol sub tălpile mele și mă cuprinde un fior....

Victor Frăsinaru s-a întors acasă nevătămat din cel de-al doilea război mondial. Pentru ăst noroc, și astăzi slobozește rugăciuni de mulțămire și slăvire Bunului Dumnezeu, pentru că l-a ocrotit în aprigele încercări care au răpus o groază dintre camarazii săi, și în Est, și în Vest.Acasă, la Dîmbu, și-a găsit laolaltă familia. Laolaltă, au și purces să-și întemeieze gospodăria, să-și...

Fac ochi trezit de razele astrului zilei în dimineața de Rusalii  și când aud clopotele bisericii Sfânta Pulheria îmi zboară gândul la divinul Gabito. Moșmondesc prin baie și după ce mă înviorez cu apă rece merg la biserica pârcovăcenilor și îngenunchez la liturghia săvârșită de părintele Nicolae Crăciun. Prânzesc în cuhnie la Liliana, sora mea, iar după siestă încalec Golanul,...

-Tie, de ce cânți în surdină? Parcă plângi… – Vreau să te bucur numai pe tine! Când plecaseră din Sacer, făcuseră o înțelegere. Harpi insistase, știindu-l bine, cu apucături cu tot. Cel mai mult îl deranja așteptarea, fără rost, la care era supus cu fiecare plecare. Tot la Hipova, ultima oară, răbdarea îi fusese încercată peste orice măsură și îl...

Era un frig de Siberie. Lucru rar în Timișoara. Pisicile, care altfel lâncezeau pe pajiștea din spatele blocului, stăteau acum ghemuite în cotul țevii de la centrala de bloc. Le admiram de sus blana pufoasă, perii fini ai mustăților și ochii rotunzi, ce mă priveau cercetător. Și la mine era rece, poate chiar mai rece. Caloriferele refuzau să-mi mai ofere...

Dimineaţa aceea era verde, verde, atât de murdar de verde încât nici măcar nu mai era dimineaţă: cum să spui că venise vremea să te ridici din pat când doi dintre cei trei sori, trei dintre cele patru luni şi patru dintre cei cinci copii îţi străluceau deasupra capului gata să-ţi producă insolaţia indispensabilă împlinirii vârstei de patruzecişipatru de ani?...