Proză

Se trezi brusc într-un zgomot deja binecunoscut. Uitase să închidă geamul și acum obloanele mici de lemn se loveau cu putere unul de celălalt. Aruncă cearșaful alb cu care se acoperise pe jos, apoi se duse înspre fereastră. Cerul era cenușiu, iar pescărușii căutau cu disperare seninul de ieri. Daniel deschise larg obloanele și le prinse în cîrligele de metal...

Întâi au distrus ziarele. Lumea nu a protestat pentru că exista Internet și toate informațiile erau acolo, bine dospite. Apoi au îndrumat oamenii să arunce cărțile pentru că aveau Internet și se putea citi mult mai mult și mult mai bine acolo, în nori. Ca urmare, trebuiau distruse și puse pe foc bibliotecile cu cărțile rămase, pentru că pe Internet...

+ Cum ieşi din cojoc, cel mic din neamul lui Cic îşi roti privirile cercetând, apoi mormăi cu năduf, ca un om mare : dimineaţa era limpede, cerul fără pic de nor şi soarele prea strălucitor. De amarul gândului nici nu privi către stâna de obşte, unde bălcaşii forfoteau pregătind vasele măsuratului. Se îndreptă iute spre izvorul cu ţuţur, suflecându-şi...

Cu o spaimă pe care nu puteam să o controlez, ca într-un ușor tangaj pe verticală se adânceau în negrul de nepătruns dreptunghiuri în dreptunghiuri. Venea din huda aia a necunoscutului, terifiant, frigul. Poate că aveam febră și mintea o luase razna, deși nu cred, pentru că soarele, îmi amintesc bine, se vedea printr-o fereastră așezată undeva pe tavan, chiar...

La a treia casă e un câine care stă pe o parte și mă urmărește pe sub gene. Este alb cu pete negre sau negru cu pete albe. Când mă duc spre Csíki Beer House mă privește cu ochiul drept, când mă întorc cu cel stâng. Îl salut scurt aruncându-mi bărbia înainte. Nici nu clipește. La a cincea casă, de...

… că toate cele care ajung să se ştie răscumpără cele nicicând cunoscute. Nu mi-am îngăduit să pun la îndoială nici dogma, nici negaţia ei, mai ales că greu mi-ar fi până să hotărăsc care-i una şi care cealaltă – dar de fluierat am fluierat. Fusese o încercare de a fredona ceva, numai că din apartamentul vecin se auzea haciaturian...

Școala generală nr. 2 a fost din nou criticată în ședința lărgită a Comitetului orășenesc de partid. Pentru care motiv directoarea școlii și secretara organizației de bază, ambele invitate la această ședință trimestrială, s-au înroșit de rușine până în vârful urechilor. N-a contat faptul că școala pe care o reprezentau a avut indicele de promovabilitate cel mai ridicat dintre instituțiile...

Îndeobște angajații foloseau poarta principală dar Biscean observă ieșirea mică laterală a vizitatorilor deschisă așa că porni către ea, antrenându-l tacit și pe Livius, funcționarul de la etajul I, care purta o servietă burdușită; tăcură până dincolo de mirosul persistent al terebentinei dominante. – Te duc eu în oraș, îl asigură în timp ce traversau scuarul. Mașina mea e dincolo....

Mă imaginez pășind cu mâinile la spate, cu pași egali și relaxați, pe culoarele liceului, de obicei aglomerate, atunci însă nu. Sunt chiar singur, oarecum important. Am de o parte și de alta, atârnate pe pereți, tablouri de absolvire, portrete de tineri emoționați sau absenți, ori gândind la naiba știe ce.Treapta I, clasă de contabilitate și comerț. S-a întâmplat să...

Sosiră la aeroport cu două ore mai devreme. Amândoi punctuali. Amândoi cu bagaje puține. Liviu Bortă, puțin nervos, aprinse o țigară. – Stinge-o, spuse sec Pupu Levente. Nu vezi indicatorul? Vin ăștia și te ridică imediat. Băiatul se conformă. Stinse țigara. Începu să bată darabana cu degetele în pachetul de țigări, privind aiurea spre mulțimea de călători pregătindu-se să se...

Ahn privi cu dispreț suveran forfota orașului și-și spuse că nu s-ar putea adapta niciodată aici. Era o fată simplă, de la țară, care nu se lăsase încă maculată de-ale vieții valuri. Primind permisiunea părinților de a-și căuta cadou în aglomerata urbe – pe care, de altfel, o vedea pentru prima dată –, își flutura coada lungă, șatenă, pe străzile...

Soarele care-i bătea drept în creștetul capului îl sili pe Lăzărete să se plece din nou la pământ. Se lungi pe lângă tufișul de măceș ca umbra să-i acopere cât mai mult din trup. Pe cap își puse, în chip de turban, cârpele pe care le lepădase din picioare. Avea în oase o sfârșeală veche, de dinainte de a începe...