Alde Ghiontac, alde Macambulea, alde Toroapă fuseseră înzestraţi de Domnul cu toate cele trebuincioase supravieţuirii, încât să-și afle locul printre oameni. Văzuseră lumina zilei la Prelunci și încă nu se știe ce soi de ființe sau lucruri întruchipaseră într-o viață anterioară, căci, de cînd se știau, ca un blestem, neamul lor trăia într-un perpetuu, nesătul,...
„Nădușală“ nu glumă, pe minus patru grade, încătră ceasurile amiezii în teritoriile mele natale, acoperite peste tot de nămeți ce strălucesc ici-colo, pe unde soarele revarsă zgîrcit buchete de raze, desenînd șmecherești replici la inefabilele „zăpezi de altădată“ ale iernilor naturale de acum jumate de veac, din vremurile copilăriei mele neasemuit de frumoasă. Mă-ntorc acasă...
„Înghiți-ar pustiul!”,îl auzim peAmicu Dulău slobozind ăst blestem din orificiul gurii sale mari precît bortaintrării în Peștera Muierii, gură care ocupă mai mult de-un sfert din harta propriului facial. Ecoul vocii sale e propagat de reverberanța faring-laringianului hoitului său de cel puțin o sută douăzeci de kile, pe care i le cară o vitează bicicletă...
…la cale de vreo 20 de km de domițil. Pe vreo minus 5 grade, nu-i tocmai confortabil, mai ales că-i de traversat intersecția de la Chintinici – Roznov, unde sâmbăta se adună mii de oameni la celebrul bazar + iarmaroc. Omenire multă: comercianți a toate cele, cumpărători și multă cască-gură pe la zecile de tarabe...
Şi acum, după aproape 60 de ani, în minte îmi stăruie imagini din perimetrul Băilor Neguleşti, dominat de maiestuosul pe atunci pavilion cu etaj, în care proprietarul Vasile Albet distribuise vreo douăzeci de camere pentru cazare, recepţia, bucătăria, sălile de mese şi, respectiv, tratamente. O însoţeam pe mama, care, vreo 2-3 ani, a fost un...