Mă trezește șuierul vântului care zgâlțâie acoperișul. Focul arde în sobă și flăcările se luptă să răzbească printre cercurile vechi ale plitei. Cunosc soba asta, chiar dacă n-am văzut-o niciodată. Mă ridic de sub pătura groasă de lână și-mi caut papucii. Nu-i găsesc și mă îndrept spre ușă desculță. Simt pământul gol sub tălpile mele...
